The uncle [boyxboy]

Capitolul 4

Media: Julian

Nu reuşesc să dorm cine ştie în seara aceea, iar dimineaţă aproape că nici nu am puterea necesară pentru a mă ridica din pat. Nu pot nicicum să-mi scot din cap întâmplările de acum câteva ore cu Alaric, şi simt că dacă mă mai gândesc mult la ele o să înnebunesc de-a binelea!

Frustrat, arunc cearceafurile de pe mine, înghit în sec, şi-mi îndrept paşii spre baie, pentru a face un duş rece. Poate aşa mi se mai răcoreşte mintea încinsă. Încă puţin şi simt că am să fac scurtcircuit!

Uit cât de repede trece timpul atunci când eşti pierdut în gânduri, astfel că nici nu-mi dau seama când corpul meu se răceşte aproape de tot. Fiorii de gheaţă îmi iau cu asalt pielea, determinându-mă să ies cât mai repede posibil din cabina de duş. Îmi trebuiesc câteva minute bune pentru a mă încălzi, şi totuşi nu scap de câteva strănuturi sănătoare în timp ce-mi usuc părul cu prosopul. Asta-mi mai lipsea acum; să răcesc tocmai la nunta lui Will! Ugh! Deja îl blestem în gând pe Alaric.

După ce mă îmbrac, ies din cameră şi mă îndrept spre uşa vecină, însă sunt surprins să nu o găsesc pe Mira încă în pat. Mă uit de jur împrejur, şi aud vag râsul acesteia ce pare a proveni de la parter. Cobor plin de oboseală scările, găsindu-i aproape pe toţi în bucătărie, pregătind micul dejun. Simt cum strâng involuntar din dinţi atunci când o observ pe Mira în poala lui Alaric, râzând, în timp ce acesta încearcă cu dibăcie să-i împletească două codiţe. Privirile ni se întâlnesc pe fugă, şi pot jura din zâmbetul lui că încearcă să-mi transmită că nici el nu uitase ceea ce se petrecuse aseară. Nemernicul.

Observându-mi prezenţa, Mira se întoarce cu un zâmbet larg pe buze spre mine.

— Unchiule, nenea Alaric a ajuns! Nu-i aşa că e grozav?

— Grozav..., murmur cu jumătate de gură, evitând privirea bărbatului. Mă îndrept apoi spre Jesse, mângâind-o în treacăt pe Mira pe obraz.

— Hei, ai dormit bine? Pari cam alb la faţă.

— Mă cam irită nările, recunosc, sprijinindu-mă cu coatele de blatul de bucătărie. Jesse mă priveşte pe sub genele sale groase, analizându-mă. Ştiu că simte că ceva nu e în regulă, dar nu vreau să-i dau şi mai mult de bănuit. Ryan apare de undeva din spatele nostru, cuprinzându-l pe Jesse de la spate. Îl sărută pe gât, iar prietenul meu îşi închide ochii, zâmbind timid. Drăgălăşenia lor dă să mă acapareze, aşa că fac un pas în lateral, mutându-mi privirea în altă parte. Observ cum Mira îi priveşte curioasă pe cei doi timp de câteva secunde, ca mai apoi să se întoarcă chicotind spre Alaric. Nu ştiu dacă ar trebui să mă îngrijoreze atitudinea ei sau nu. Sunt complet băgat în ceaţă.

Micul dejun trece foarte repede, mai ales că Will şi Brendon sunt mai tot timpul în centrul atenţiei, ceea ce mie îmi convine de minune. Nu pot însă să ignor faptul că, ghinionul face ca Alaric să aibă locul din faţa mea, fapt ce mă face să înghit mâncarea în sec şi să simt că am să mă înec la fiecare îmbucătură. Ce-i drept, am şi făcut asta de vreo două ori.

Din fericire, pot să-mi maschez cu uşurinţă enervarea de pe faţă, şi scap cumva de privirile iscoditoare ale bărbatului dinaintea mea. În definitiv, nici măcar nu am habar de ce e atât de fixat pe mine dintr-o dată. Nu-i ca şi cum până la la întâmplarea din acea seară ne băgam prea des în seamă. Minţeam dacă spuneam că nu mă atrăsese încă de la început ca bărbat, însă nici pe departe nu m-aş putea integra în viaţa aventuroasă a acestuia. Iar acum, când o am pe Mira, mai puţin ca niciodată. Şi sincer vorbind, nu am nicio intenţie să mă implic cu el, nici măcar într-o aventură de-o noapte. Îmi ajunge deja păţania de data trecută. Deşi trebuie să recunosc, ar avea stofă de un amant al naibii de bun!