The uncle [boyxboy]

Capitolul 1

Media: Julian

Pentru a citi această carte, este recomandat să citiţi mai întâi The Brothers. 

Nu ştiam exact ce era mai rău, că-mi prefăceam fericirea în zâmbete false, sau că-mi înecam suferinţa nespusă în pahare goale de alcool. Era o zi importantă pentru persoanele din jurul meu, dar totuşi nu aveam tăria necesară pentru a fi alături de ele. Mă separasem complet de ceilalţi, gândindu-mă numai la nenorocirile ce mi se întâmplaseră în ultimul timp.

Faptul că aniversarea morţii surorii mele, Irina, se intersecta perfect cu ziua botezului băiatului lui Helen îmi aducea un zâmbet amar pe buze. Reuşisem până în momentul acela să-mi maschez starea de rău prin glume banale şi râsete inundate. dar adevărul era că întreaga situaţie începuse să mă depăşească. Am crezut că mutarea mea împreună cu Mira mă va face să trec peste şi să uit, însă şederea mea în Nevada nu fusese deloc una prea uşoară.

Ştiam că nu trebuia să mă gândesc la astfel de lucruri într-o zi aşa specială, mai ales că Helen îmi fusese o prietenă dragă încă de când eram mici; însă nu aveam cum să nu mă gândesc la faptul că mai trecuse un an de la moartea prea rapidă a Irinei, iar Mira era nevoită de circumstanţe să crească fără părinţi. Nu aveam cum să-i înlocuiesc vreodată, ştiam asta, însă mai ştiam şi că nu eram un tutore exemplar pentru Mira, cu toate că-mi dădeam silinţa. Pur şi simplu, eram un dezastru în momentul de faţă, iar asta nu mă afecta doar pe mine în principal.

Frecându-mi tâmplele cu podul palmei, am respirat adânc în liniştea mormântală din cameră. Petrecerea de botez de încheiase în urmă cu mai bine de o oră, şi nici nu ştiam măcar de ce mă mai aflam încă în sufragerie. Probabil că paharele de tărie pe care le dădusem pe gât nu-mi făcuseră niciun bine în încercarea mea mai mult absurdă de a-mi depăşi starea anostă de spirit. Aveam nevoie de ceva care să mă distreze, şi aveam nevoie urgent de asta.

Am stat puţin pe gânduri, apoi mintea îmi fugi preţ de o secundă la William. Ajunsesem să ne împrietenim destul de bine decând Jesse ne făcuse cunoştinţă, şi ne mi făcusem de cap de câteva ori, deşi nu fusese nimic serios. Nu obişnuiam să mă culc cu oricine, însă în acel moment chiar aveam nevoie să simt căldură pe pielea mea. În acea clipă îmi doream să mă răvăşească cineva cu totul. Aşa că, având acel gând în minte, am pornit spre camera lui Will, sperând că nu avea să mă respingă.

Din cauza băuturii ce-m făcea capul să se învârtă dintr-o parte într-alta, avusesem ceva probleme în a găsi camera corectă în care acest dormea. Sincer, casa părinţilor partenerilor lui Jesse — acolo unde avusese loc petrecerea de botez — era exagerat de mare, chiar şi pentru atâţia oameni.

Am apăsat cu reţinere mânerul uşii, bucurându-mă în gând că nu se produse niciun fel de scârţâit pe podea. Gâtul îmi ardea din cauza alcoolului, şi simţeam cum pieptul avea să-mi ia foc datorită bătăilor incontrolabile ale inimii.

Era mult prea întuneric în cameră pentru a deosebi mare lucru, însă cu picioarele bine înfipte în podea am păşit cu grijă spre patul imens din încăpere, auzind vag respiraţiile celui din faţa mea. Cuprins deodată de un val de adrenalină, mi-am lins buzele uscate şi m-am aplecat spre Will, numai că în toată stângăcia mea m-am împleticit în picioarele mele, catapultându-mi trupul peste cel din pat. Palmele mele făcuseră imediat contact cu pielea dezgolită de sub mine, ce părea a arde. Un mârâit gutural se auzi din faţa mea, făcându-mi corpul să se cutremure.

— Ce naib...

Nu l-am lăsat să termine, căci i-am căutat în grabă ambii obraji şi i-am tras buzele într-un sărut apăsat. Mă mai sărutasem cu Will de câteva ori, însă niciodată buzele sale nu păruseră atât de... dure. Poate că băuse şi el prea mult.