Un triunghi interesant:
- o femeie sensibila, blocata intr-o casnicie fara iubire ;
- un sot paralizat, care incearca sa ii controleze fiecare miscare ;
- un tanar atragator, dar cu probleme financiare .
Oare toti avem dreptul la iubire ? Daca tot c...
Ups! Ten obraz nie jest zgodny z naszymi wytycznymi. Aby kontynuować, spróbuj go usunąć lub użyć innego.
- Fetelor, l-am chemat pe Elias la cafea, la noi in birou, ne informeaza Andreea.
- Pe cine ? intreb eu nedumerita.
- Pe tipul nou de la IT.
- Elias e numele lui ? Ca si spitalul... M-as interna cateva zile la el, se amuza Andra.
- Nu stiu ce parere ar avea Raul despre asta, o tachinez eu, aducandu-i aminte de prietenul ei.
- Probabil l-ar aresta sau cel putin i-ar da o amenda, o sacaie si Andreea, avand in vedere ca Raul e politist.
- Va este ciuda, fetelor. Doar stiti cat de mult ma iubeste Puiu.
- Stim, stim... radem toate.
Andra era singura, in afara de mine, care avea o relatie stabila. Celelalte doua, erau inca in cautarea persoanei potrivite. Oricum, aveau timp. Toate erau putin mai mici decat mine.
In agitatia generala, apare si Elias.
- Buna, fetelor. Dar ce veselie e aici la voi.
- Hai, pofteste il invita Andra. Uite, ti-am pus deja cafea. Zahar, lapte ?
- Ma servesc singur, multumesc.
- Un biscuite, o prajitura ? il imbie si Maria.
-Nu, mersi.
- Deci, cum ti se pare la noi in firma ?
Si asa a inceput tirul de intrebari standard pt noi-veniti. Cu o ureche ascultam la discutia lor, dar ma prefaceam mai putin interesata decat eram de fapt. Au urmat apoi intrebarile lui, legate de ce facem fiecare dintre noi, de sefa noastra, etc.
- Si tu, Alexa, cu ce ocupi ? ma chestioneaza si pe mine, intr-un final.
- Eu ? Ma luase prin surprindere. Nu credeam ca stie cum ma cheama, nu facusem cunostiinta. Eu... ma ocup de PR si Campanii Sociale.
- Interesant.
- Da, imi place ce fac.
- Bine, fetelor. Va las sa lucrati. Daca ma primiti, vin si maine la cafea. Eu stau singur in birou, iar in cel de langa sunt doar baieti...
- Da, te primim, te primim, se agitara toate.
Si asa, incet, incet Elias a devenit un obisnuit al biroului nostru. Avea simtul umorului si ne facea sa radem cu povestile lui despre tot felul de utilizatori de PC, mai mult sau mai putin priceputi.
Azi nu am luat pranzul cu fetele, aveam de terminat cateva prezentari. Abia acum, la ora 3, am reusit. Merg in bucataria comuna de la etajul nostru, imi incalzesc ce aveam in caserola si incep sa mananc in liniste. Aproape niciodata nu luam masa singura. Mint, treaba asta e valabila doar la lucru. Acasa mananc tot timpul singura, in fata televizorului... Involuntar, incep sa ma gandesc din nou la Alex si ma intristez.
