Acum ori niciodata!!

Capitolu 4

Pov.Anais

Viata nu este asa cum crezi,sunt dimineti cand te trezesti si iti doresti sa se opreasca timpu in loc sa nu vezi ce e in jurul tau sa nu iti mai aduci aminte de greselile pe care le-ai facut sa nu mai suferi sa nu mai plangi , dar nu ai cum fiindca nu totul este asa cum iti doresti.

O noua zi inca o dimineata in care ma privesc in oglinda si ni ma recunosc u de e acea pistoaica plina de viata cea zambitoare,cea care ii placea sa iasa cu prieteni ,cea fericita care isi adore parinti accea fata a muri acum 2 ani aceea pustoaica a fost ingropata de cele mai dragi persoane din viata ei acum singurul lucru care a ramas din ea e corpul si sufletul gol si pustiu.

Mergand spre liceu gandul imi era la Aiden oare ce mai face, stiu a sunt o proasta fiindca nu ia-m acordat nici o sansa el a incercat sa se aproprie de mone iar eu l-am respins constant iar acum am realizat ca imi lipseste ca sunt indragostita de el dar imi e frica,mie frica sa nu fie la fel nu pot sa trec peste tot ce mi -a intamplat trecutul na urmareste tot timpu,noapte in somn cand am cosmaruri,ziua in orice moment imi aduce aminte de el de tot raul pe care mi la provocat.

Cu gandul in toate partile nici nu am realizat cand am ajuns in curtea liceului peste tot numai adolescenti in diferite grupuri: cei populari,cei rai,majorete,echipa scolii,tocilari,cei emo nimic interesant ma uit la ceas si observ ca mai sunt 20 de minute pana incepe ora asa ca decid sa ma pun jos rezemata de tru chuil unui copac in timp ce imi cautam castile observ o siluetavca se aproprie de mine aceea persoano nu e nimeni altcine decat Aiden.

Aiden: Hei.Buna Anais
Anais:Buna(spun ridicandu-ma sa ma indrept spre clasa)
Aiden: Anais uite stiu ca am inceput cu stangu dar ce zici dupa ore vrei sa iesim la un suc sa ne cunoastem mai bine .
Anais:Scuze dar sunt ocupata(spun in incercarea de a ma lasa in pace)
Aiden:Bine atunci ce zici de diseara sau maine.
Anais:Tot ocupata sunt si maone si diseara si toata saptamana(ajung in fata dulapului cu el in spatele meu pentru a imi lua cartile)
Aiden: Anais uite stiu ca am gresit dar ce as putea face pentru a putea obtine iertarea ta si o intalnire te rogggg.

Spunandumi toate astea ma intorc cu fata la si observ in acei ochi albastri calzi de care sunt indragostita sinceritate,compasiune stau si il privesc si nu stiu ce sa spu inima spune da sa imi dau sansa de a fi fericita dar mintea spune nu sa nu cumva sa se repete trecutul .

Anais:Uite Aiden bine accept cu o singura conditie(in momentul ala am putut observa mirarea combinata cu fericirea pe chipul lui)
Aiden:Serios?Ok ce conditie vrei tu.
Anais: Daca ceva nu imi convine sau nu ma simt bine si doresc sa plec acasa dupa ma vei lasa in pace.
Aiden:Ok,far sa sti ca te vei simti foarte bine,atunci ne vedm la ora 15:00 vin sa te iau eu.
Anais:Ok pa ( sper si eu sa merite ca am riscat dupa 2 ani sper sa nu ma dezamagesti si tu Aiden)

Ajung in fata clasei si realizez ca el a spus ca ma ia din fata blocului unde locuiesc dar de unde stie unde locuiesc , nimeni nu stie unde stau nu m-am apropiat de nimeni indeajuns incat sa stie unde locuiesc lasand toate gandurile de-o parte terminand orele pentru a ma indrepta spre casa pentru a ma pregati de iesirea cu Aiden.
Inca nu imi vine sa cred ca am acceptat de a iesi cu el,in tor acest timp in care am respins orice persoana care se apropia de mine , el a reusit de a ma face sa accept a fost singurul care s-a straduit,care mia aratat ca doreste sa ma cunoasca lansand asta la o parte incep a ma pregati indreptandu-ma spre dulap pentru a imi alege tinuta aleg sa imi iau tricoul cel alb,pantaloni scurti negri si tenesi mai preferati,parul lasandul liber la machiaj aleg ceva simplu fond de ten putin rimel,creion si gata ca accesoriu las decat lantisorul de la cea mai importanta persoana din viata mea ,fratele meu, el este singurul ccare a crezut in mine si care nu ma lasat la greu imi este asa dor de el au trecut doi ani de cand nu mai este langa mine,ci este in acel loc ma condamn tot timpul stiu ca e vina mea ca el e acolo unde e,cu gandul la fratele meu nici nu mi-am dat seama cand am inceput sa plang decat in momentu cand am auzit soneria,stergandumi lacrimile ma indreptam spre usa,in fata mea sta Aiden cu un buchet imens de trandafiri albastri preferati mei...

Gata si acest capitol imi cer mi de scuze ca nu am mai postat dar voi incerca sa postez de 2 ori pe saptamana luni si sambata sper ca va placut astept comentari cu parerile voastre