The game of the summer (Yaoi)

O provocare si sentimente retrezite

Kiba:Deci Naruto*ranjind malefic* te provoc sa il saruti pe Sasuke.

Sai/Eu/Naruto:SA CE?! 

Kiba:Ai auzit bine ce am spus. Nu e mare lucru avand in vedere ca... 

Naruto:Taci Taci Taci.*Dand din maini agitat* nu avem nimic in vedere.Prea bine.E doar o provocare. 

Sa ridicat de unde statea si a venit spre mine. La urma urmei provocarea e provocare.S-a uitat cateva secunde in ochii mei apoi m-a sarutat scurt. 

Naruto:Multumit Kiba? 

Kiba:*cu telefonu in mana* nici nu ai idee 

Dupa asta au inceput provocarile mai ciudate.Kiba a fost nevoit sa danseze hula in fusta din iarba improvizata.

Kiba:Bun acum Sasuke.Adevar sau Provocare?

Eu:Hai sa fie Adevar. 

Kiba:*ranjind* E adevarat ca acum un an,ai recunoscut ca iti place de Naruto? 

Eu:*fug* 

Toti:ASTA CE-A MAI VRUT SA FIE?! 

Am fugit de acolo in doua secunde pt ca nu voiam sa raspund la accea intrebare.Pentru ca deaia.Am motivele mele.

Persp.Naruto

Kiba:Am ok. A fost ciudat deci mai continuam jocu? 

Eu:nu prea mai am chef jucati voi daca vreti. 

M-am ridicat de pe podea si am mers pe terasa.Kiba si provocarile lui nenorocite.Stiam ca e o idee proasta sa jucam. Stiam ca e o idee proasta sa ii spun lui. E doar o gura sparta.Oricum e abia inceputu vacantei deci multe se pot intampla. Dar acum is curios de ce na raspuns la intrebare si a fugit direct.Poate ar trebui sa vb cu el despre asta. Sau mai bine nu.Cel mai bine e sa ramana lucrurile asa cum sunt plus am o senzatie ca sunt urmarit. O firar iar el. 

Eu:Ce vrei Sai? 

Sai:Mai nou trebuie sa vreau ceva doar daca ma uit la tine?

Eu:Da pentru ca te holbezi cam insistenet si devine destul de enervant stii?

Sai:Nu.Nu stiu. Dar ma holbez pt ca esti dragut.

Eu:*oftez* am mai avut discutia asta o data. Si ce am spus atunci e valabil si acum. 

Sai:Dar discutia a fost acum mult timp. 

Eu:Da dar lucrurile nu s-au schimbat si nu se vor schimba.Cel putin nu intre noi doi. Ti-am explicat clar de ce. 

Sai:Da da bla bla bla nu ne potrivim iti place de altcineva bla bla bla 

Eu: Tot no sa renunti nu? 

Sai:Nup 

Eu:Esti imposibil.Conversatia asta se incheie aici. 

Am plecat inapoi in casa si am urcat in camera mea. Bine a mea si a lu Sasuke. Am deschis usa iar aparent el era pe pat la leptop.Cara mereu leptopu ala dupa el. Ma intreb oare ce face hmm 

Eu:Ce faci?

Sasuke:*ridicand privirea din ecran* ma uitam la ceva tu ce faci? Ati si terminat jocu? 

Eu:Pai eu m-am plictisit asa ca am mers pe terasa sa am pace si liniste dar a venit Sai sa ma bazaie la cap. 

Sasuke:*isi da ochii peste cap* tot topit dupa tine e?

Eu:Si inca cum. O data mi-a scris un mail cu o poezie. Cam prea siropoasa pentru gustu meu.

Sasuke:Nu stie cand sa renunte. Macar e perseverent adica macar a recunoscut cea ce simte,altii nu ar fii facut asta nici intr-o mie de ani.

Si-a inchis leptopu si la pus pe masa.Parea putin tulburat si nu chiar bine dispus. 

Eu:Da... cam ai dreptate. Dar uneori poate cel mai bine e sa taci si sa tii pentru tine.

Sasuke:Uneori daca nu actionezi la timp pierzi. Si se poate intampla cand nu te astepti. Pus daca nu zici nimic nu vei stii ce simte cealalta persoana. 

Conversatia asta nu are nici un sens. Se refera la ceva anume? Sau la cineva anume? Oare are legatura cu ce zicea Kiba? Sau e doar ceea ce gandeste el? 

Eu:Am da. Dar stii se mai zice ca tacerea e uneori si cel mai bun raspuns.

Sasuke:*se uita in pamant* Cel mai bun raspuns zici tu a? Si cand cineva iti spune ca te place sau ca ar vrea sa fie cu tine dar tu nu impartasesti aceleasi sentimesnte, e mai bine sa taci? Eu zic ca mai bine spui adevarul. Spui exact ceea ce ai de spus si nu o dai pe ocolite. E cel mai bine. Pentru ca uneorii chiar daca ranesti pe cineva,cu intentie sau fara, din asta acea persoana invata ceva. 

Ma uit destul de mirat la el. E prima oara cand il aud vorbind asa. A devenit filozof peste noapte si eu nu stiu? A trecut cumva prin asta? Eu de ce nu stiu? Se presupune ca ii sunt cel mai bun prieten. Poate ar trebui sa ascult mai mult cand vorbeste in loc sa visez cu ochii deschisi. 

Persp.Sasuke

Naruto:Pai da poate invata ceva dar cu durerea cum ramane? 

Eu:Cum ramane? Ramane acolo.Iar cu timpul va fii stearsa sau cel putin alinata. Dar o sa ti-o amintesti. O sa iti amintesti senzatia pe care o aveai cand iubeai pe cineva si apoi durerea pe care ai simtit-o cand ai fost respins. 

Nu a mai apucat sa zica nimic pentru ca eu am mers jos pe terasa. Nu mai era nimeni pe aici. Se pare ca sunt cu toti in camere. Mcar acum imi pot limpezi gandurile. Sarutul ala.Firar el sa fie de Kiba si provocarile lui nesuferite.Acum acele sentimente pe care le-am inchis adanc in mine timp de aproape un an s-au intors.Dar acum nu am ce face de cat sa astept si sa nu spun nimic.Nu imi convine treaba asta dar e tot ce pot face.Asta si sa il tin departe pe Sai.Serios acum omul ala chiar e prea insistent. Imi amintesc o data cand am stat la Naruto peste noapte si ne-am trezit la 2 dimineata cu Sai la geam chinuind o biata  chitara.Ori cand a stat el la mine peste noapte si pe la 7 seara Sai era acolo cu un cadou surpriza. Ii trebuie un hooby.Si nu cred ca ,,urmarirea lu Naruto" se pune ca hooby. Acum o sa merg in camera pentru ca a fost o zi bizara si sunt terminat.Insa cand ajung la scari dau de...

Holla oamenii ^^ scuzati greselile gramaticale bwt lene sa corectez. Si aceste a fost al doilea capitol din vreo hmm 30 cred? Idk inca. Ne vedem la capitolu viitor. Bye bye ^•^