Nu mai stiu ce simt, parca nici nu mai stiu sa o fac. Simt ca viata mea e o fuga continua. Poate fug, dar de ce ? De ce imi e frica? Ce aleg sa gonesc si de ce ma tem? Nu mai simt ca simt, nu mai simt ca traiesc. E o continua monotonie, o continua stare de greata care imi macina sufletul, il macelareste. Nu mai stiu sa fiu fericita si sa ma bucur de lucrurile marunte. Nu ma mai inteleg, nu ma mai cunosc, oare am facut-o vreodata? Imi e frica, imi e frica ca nu o sa mai simt niciodata, imi e frica ca , poate, atunci cand o sa simt o sa fie prea mult..prea mult ca sa suport. Imi e frica de singuratate si totusi sunt atat de singura. Oare asa e viata? Oare ne transformam in roboti?
CITEȘTI
Diferenta^^
Proză scurtă" Diferenta intre oameni este facuta doar de curiozitate. Un om cu o inteligenta mediocra, fiind curios va învăța mai multe decât unul foarte inteligent, insa lipsit de curiozitate." Aşa să fie? Eu zic că da. Această lucrare cuprinde aspecte din...
