Pentru ca am uitat cum e sa duc o lupta, cum e sa am un scop și cred că atunci m-am pierdut cu totul. Pentru ca nu mai sunt eu, sau cel puțin nu ma mai simt a fi eu. Căci stau și caut prin cărți fără a știi ce caut și pierd timpul, un timp pe care nu îl mai am.
Și ce simt? Un rău, o nepăsare și o greață stranie fata de propria reflexie din oglinda. Și ma pierd prin gânduri care nu sunt ale mele, prin povesti și-un vânt rece care-mi spune ca totul e bine, când in adâncul meu știu ca nu a fost demult. Și ma doare undeva prin piept și as vrea atât de mult sa plâng, dar nu mai am lacrimi pentru mine, căci le-am vărsat pentru alții, pentru niște lucruri nesemnificative.
Așa ca ma abțin, ca sa nu-mi înfig pumnii in perete și încerc sa ignor o voce care-mi spune sa renunț, dar e atât de adânca încă nu pot sa o înăbuș și cedez din nou. Și după o iau de la capăt, chiar dacă știu ca nu o sa țină. Pentru ca sunt rănită și nu m-am pansat când a fost momentul, nu i-am lăsat pe alții sa ma vindece, nu am spus nimănui ca sunt rău și am luptat fără sa știu ca voi pierde, indiferent de care parte a baricadei mă aflu.
Căci la sfârșit e doar lașitate și o teama mare și poate un strop de speranța undeva sub inima, dar e aprope epuizata, pustie și uscata. Iar vântul rece de afara îmi amintește ca doar exist, ca nu am trăit de mult și nu am luptat îndeajuns.
KAMU SEDANG MEMBACA
Diferenta^^
Cerita Pendek" Diferenta intre oameni este facuta doar de curiozitate. Un om cu o inteligenta mediocra, fiind curios va învăța mai multe decât unul foarte inteligent, insa lipsit de curiozitate." Aşa să fie? Eu zic că da. Această lucrare cuprinde aspecte din...
