Întoarce-mă!

11. I-a o pauză

Ziua mea de naștere rămăsese deja în urmă... a doua zi deja plecasem înapoi în capitală...

Iată deja sunt citeva zile de când nu vorbisem cu Harry.. eram puțin ocupată cu școala , iar seara eram atât de obosită încât nu mai puteam face nimic... Dar straniu era chestia că el nu mă sună...

După trei zile de distanțare având pauză încerc să îl telefoneaz, însă el na raspuns..

În zadar o mai făceam repetat , Harry până la urmă și închise telefonul... Ceva e ne în regulă.. dar ce? Și de ce nu vrea să vorbească cu mine..? Trebuie să aflu ce e cu el...

Eu n-am mai rezistat și am început a plânge.. nu puteam înțelege de ce o face ?

Pina la urmă am lăsat lacrimile într-o parte și am început a bombarda cu mesaje chiar de știam că poate nu le va citi în acel moment :

,,Herry, dulceață ce sa întâmplat? De ce mă ignori? "

,, Hey? ... îmi fac griji, te rog răspunde-mi... hai sa vorbim... ?"

,, Herry te rog... "

În zadar... Harry nu mai raspunse niciun următoarea zi...

Mă simțeam singură pe lume... aveam senzația că nu mai trăiesc... încercam să-l sun iarăși și iarăși... Dar ori întrerupea ori îl deconecta ... îmi era greu... foarte greu.. nu înțelegeam ce se întâmplă.. cu mine.. cu el...

La ore mergeam dar spre norocul meu.. profesorii practic nici nu îmi acordau atenție..

Colegii se uitau șocați.. și tot mă întrebau : ,, Jess, ce se întâmplă cu tine ? Poate trebuie sa te ajutam cu ceva ?.." dar răspunsul meu era mereu același : ,, sunt bine... " și fugeam plângând...

Aceste 3 zile au fost ca un coșmar pentru mine... și iată Cind deja pierdusem practic nădejdea îl sun.. zicând... : iubitule te rog.. răspunde-mi... trebuie să vorbim... și sa făcut o minune.. de cealaltă parte a firului auzeam cum el respiră zicând după cîteva secunde.. :

- jess , eu....

În acest moment nu mai puteam să mai rezist și începusem a plânge...

-herry. . Ce sa intimplat ? Îmi făceam griji... eu.. nu inteleg.. Herry...

Am dat drumul lacrimilor, pentru că nu mai puteam... nu înțelegeam ce se întâmplă...

- jess... iartă-mă.. jess... eu..

- ce harry.. ?

Inima îmi bătea enorm de tare.. dar din partea lui auzeam doar cum respiră... nu înțelegeam ce e .. și de ce nu poate să-mi spună...

Până el căuta cuvintele.. am auzit o voce de cealaltă parte a firului :

- herry , dragule vină te rog , am nevoie de tine acum...

El se sustrase și a spus doar..

- vorbim mai târziu.. sunt puțin ocupat.. va telefonez Cînd mă eliberez...

- cee? ? Harry !!! Harry !!!

În zadar mai strigam numele lui.. el închise deodată..

Ce înseamnă vă sun mai târziu? De ce e ocupat? De ce dragule? Cine e fata aia ? De ce are nevoie de Harry al meu.. atunci când eu vorbesc cu el? Și de ce vorbește aşa cu mine ?

Doamne de ce așa o face cu mine ?

Am început a bombarda cu mesaje.. dar totuși nu raspundea...

Am început a plânge și am trântit de ciudă telefonul sub pernă... m-am culcat și am început a medita asupra celor întâmplate.. nu-mi puteam închipui ca Harry să mai aibă pe cineva în afară de mine... cel să mă înşele.. nuu.. nu se poate..

Eram suparata foc.. și plînsem destul de mult...

Peste 4 ore

Stăteam la fel culcată uitându-mă în sus.. în mine se luptau două persoane.. una era ferm convinsă în ceea ce auzise , iar alta.. inventa felurite motive numai ca aceasta sa nu fie adevărat...

Liniștea din cameră a fost străpunsă de către sunetul telefonului ce mă făcut să tresar puțin...

23:45

,, Vreau să luăm o pauză.. sper sa înțelegi ... "

Nu doream să audă că plîng.. și de aceea i-am răspuns prin mesaj..

,,Ce? Cum adică pauză? Ce se întâmplă Harry? De ce ? "

Dar mia răspuns foarte sec și dur...

,, O iubesc pe alata.. nu mai putem fi împreună.. Adio.. "

Aceste cuvinte mi-au zmuls sufletu de viu.. de parcă mia izbit un cuțit direct în inimă....

Zadarnic îl mai sunam.. închise telefonul... în acest moment simțit o pustietate... de parca nu mai trăiesc... de parca murisem...

Am închis și eu telefonul de ciudă și l-am izbit într-un colț..

Vestea rea a lui Harry m-a schimbat totalmente.. m-am închis în mine și nu mai vorbeam cu nimeni...

Peste 2 zile...

Trecuse week-end-ul destul de repede nici nu observasem...

Iarăși trebuie să plec la colegiu.. dar nu doream.. nu doream să mă vadă în halul acesta...

Eram distrusă.. și totuși am plecat... nu vreau să am și mai mari probleme...

Toți se uitau la mine de parcă mă vedeau pentru prima dată.. și nu e de-a mirării.. eram toată în negru... ochii roșii.. fața spălată de lacrimi parul puțin nearanjat...

Pentru a evita și a micșora șocul tuturor m-am așezat în ultima bancă...

Peste o saptamina

Trecuse deja o saptamina de cind nu mai vorbisem cu nimeni..

E iarăși weekend... nu simt nimic.. stau singură în camera pustie... și într-un moment mi-am adus aminte ca există așa ceva ca telefon... l-am cautat peste tot dar l-am găsit abea peste vreo 10 minute când pierdusem deja nădejdea ca îl voi găsi...

- Iată unde te-ai ascuns... am spus luându-l în mîna... Iartă-mă - am continuat cu o voce mai redusă conectînd telefonul...

Așteptarea mea nu sa adeverit... aveam foarte multe mesaje și apeluri nepreluate...

Însă unul din ele mi-a atras atenția :

- ,,Hey puișor? Unde ai dispărut ?!
Ce sa întîmplat? De ce ai deconectat telefonul ? Jess? Cînd îl conectezi mă suni.. te rog îmi fac griji.. "