Întoarce-mă!

1. necunoscutul ...

        Viața devine coşmar cînd secretele ies la iveală, și cei pe care-i iubeşti te trădează... atunci nu știi ce să faci cum să acționezi ???

        Dar datorită persoanelor dragi care sunt alături mereu, începi să-ți revii și să găsești o soluție de a trai mai departe.

Fiecare din noi în viața sa n-are importanță ce vîrstă, se îndragoșteste... apoi iubeşte.

Oare iubești cu adevărat ???

Mă numesc Jessica Peterson, am 16 ani. Sunt absolventă în etapa gimnazială. Și ca și toți adolescenții capabilă să iubesc, la urma urmei mie așa îmi părea.

Istoria noastă de dragoste, daca o pot numi așa s-a început în băncile școlii, banal poate, dar e parte a trecutului meu.

La școală eram activă și străduitoare, dar  cînd mă așezăm în bancă cu prietena mea Miki, lecția era pierdută oricum...

De ce? Pentru că eu și Miki discutam despre orice numai nu despre lecția la care ne aflam. Și așa fiecare zi trecea până nu am început să mă plictisesc de ore și de școală.

Dar aceasta nu a durat mult... până nu l-am întâlnit pe el, cel ce mă făcuse să vreau sa vin 7/7 la școală doar că să-l revăd. Cel ce mi-a întors viața pe o altă parte.

Numele lui era Harry. Harry Sayles.
Deși demult știam despre el, îmi părea necunoscut. Suntem de o vârstă, învățăm în aceeași școală deja de mulți ani dar nu ne cunoaștem mai aproape. Pun pariu că el nici numele meu nu-l știa. Și clar, eu nu tindeam să mă știe toată școala și să devin popularitate.

Dar și faptul că așa băieți ca Harry, au fete modele, mereu pleacă pe la party, dar eu nu sunt din cercul lor, și de aceea nu credeam că vreodată vom sta măcar de vorba nu și să avem vreo relație.

Dar soarta își are planurile sale.

S-a început totul prin perioada testelor ce ne pregăteau de examen. Deși învățam bine și sistematic, oricum aveam ceva emoții.

Cu toții am fost duși în o sală imensă că să ne redea atmosfera de examen. Dar de data acesta eram prea mulți și erau nevoiți să stea și cite 2.

Mă așezasem calm în bancă și îmi așteptam testul. Pe cînd colegii încă se repartizau prin bănci.

Într-un moment dat gândirile mele ce erau departe prin formule erau întrerupte de vocea profesorului :

--Stayles, te așezi lîngă Jessica!

Acesta a fost atît de neașteptat, că anume lîngă mine, dar nu am atras atenție și m-am dat mai la marginea băncii.

După cîteva secunde m-am întors încetișor cu coada ochiului și am început să-l studiez. Părea drăguț, și arăta bine. Aveam noroc că se uită în altă parte.

Wow. Eu stau lîngă Harry Stayles. Orice fată în locul meu avea să plângă de bucurie. Dar eu stăteam așa liniștită. Dar oricum, de cînd îl cunosc, eu niciodată nu am stat așa aproape de el.

În cele din urmă, m-am concentrat și am rezolvat testul bine și repede.

,,Așa-i cînd te pregătești și înveți. Îți vine ușor la teste" gândisem cînd am pus ultimul punct.

Am observat că mai dispun de timp și trebuia cu ceva să mă ocup. Atunci am decis sa vad ce face vecinul, adică Stayles. Totuși cînd voi mai avea ocazia sa stam în o bancă și să vad cum se descurcă.

Greșise. Dar nu știam să-i spun asta lui sau nu. Și totuși am făcut-o .

- ai greșit. Aici nu e corect. I-am spus în șoaptă.