Capitolul 4:"Fifty-two"

145 10 1
                                    

Ma plimb pe strazile aglomerate de oameni ciudati. Toti se holbeaza la mine. Cred ca e din cauza hainelor... Sunt singura care poarta haine colorate. Sau...nu?! Zaresc o pata de culoare in departare. Alerg spre ea.

Este Fifty-two, o fata orfana, ca mine, care a fost trimisa in trecut. Eu o cunosc inca de la liceu. Am fost cele mai bune prietene, insa acum relatia dintre noi s-a cam racit...

Fifty-two:

Ma observa si ea

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.


Ma observa si ea. Se apropie de mine si ma intreaba putin cam agitata:

- Stii ceva de ceilalti?

- Nu...Nu stiu ce s-a intamplat. Cred ca ceva nu a mers bine. Din cate stiu, cei de la Cronomy ne-au spus, inainte sa plecam, ca vom aparea in acelasi loc toti. Insa, nu s-a intamplat chiar asa... Eu am fost gasita de un om, pe nume Rick, la marginea unui pod. Mi-a spus ca eram lesinata.

-Eu m-am trezit ametita la marginea unei paduri. Eram sprijinita de un copac. Acel copac, din cate imi aduc eu aminte, avea o linie rosie pe el, spune Fifty-Two.

- Ar trebui sa mergem sa analizam locurile, dar, mai intai, trebuie sa ne luam niste haine mai simple, ca sa nu atragem atentia locuitorilor.

Ne uitam in jur. Zarim niste pelerine bej, agatate de coltul unei cladiri vechi. Ne indreptam spre ea si luam pelerinele.

-Ar cam trebui sa-l luam si pe Rick cu noi, spun eu. El e singurul care stie langa ce pod ma aflam...

- Ai dreptate, dar asta ar insemna sa-i povestim tot ce s-a intamplat, anunta Fifty-two cu indoiala in glas.

- El pare un om de treaba. Cred ca ar putea sa ne ajute foarte mult, in ceea ce priveste aceasta misiune.

- Incepe sa se intunece. Cred ca ne vom instala corturile intr-un camp din apropiere, pentru a putea sa ne odihnim. Maine, dis-de-dimineata, il vom lua pe Rick si vom pleca spre locurile in care am aparut.

Cei 60Where stories live. Discover now