1.Ian: *stă cocoțat pe acoperișul casei, cu picioarele bine strânse la piept și privirea fixată spre cer**afară ningea încetișor, cu fulgi timizi și incipienți, frigul fiind însă aprig**stă lângă un foc tuciuriu, arzând fluorescent și neatins de frig*
Roxy (mda, de acum îmi voi spune mie Roxy (şi aşa se duce şi persoana I), pentru că da): *cu un hanorac gros pe ea, iese din casă* Unde a mai dispărut?... *tuşeşte uşor* IAN, EŞTI AICI?
2.Ian: *te aude, însă preferă să nu spună nimic*
Roxy: *vede o mică scânteie pe acoperiş* Acolo ar trebui să fie... *intră înapoi în casă şi urcă pe scări până ajunge la o trapă* *se chinuie să o deschidă, apoi urcă pe acoperiş* Ian... Ce faci aici? *începe să tremure uşor*
3.Ian: *oftează* Îmi caut casa.
Roxy: Oh...
4.Ian: Vino. *îți face semn să te apropii de el, o pâclă de întuneric vâscos cuibărindu-se în jurul tău pentru a te încălzi* Vreai să îți spun ceva mai...special.
Roxy: *se ghemuieşte mai bine lângă el* *tuşeşte din nou* Ce anume?
5.Ian: Am trecut prin multe împreună, știi prea bine și tocmai de asta...*îți ia mâinile între ale lui și ți le mângâie cu palmele sale fierbinți, privindu-te în ochi* Vreau să mă știi și să înțelegi de ce Judas te caută. Meriți asta.
Roxy: *În sfârşit aflu de ce mă urmăreşte căcatul ăla cu ochi?*
6.Ian: *se ridică, cu umbra trăgându-te ca un braț după el**coboară de pe acoperiș ușor* Să nu îți fie frică de ea. Umbra te va plăcea dacă ești prietenoasă, însă te va răni dacă îți este teamă de ea. Se simte jignită și asta o face violentă. Dacă vei învăța să trăiești cu ea, în curând va fi a ta.
Roxy: A... a mea?
7.Ian: *după ce coboară și intră în casă, se întoarce brusc spre tine* A ta, da, Roxy, însă, te rog, ai încredere în mine. *te apucă de umeri* Știi că nu te voi conduce nicăieri unde ți-ar putea face rău.
Roxy: Da, dar Jud-
8.Ian: Judas a plecat. Cel puțin o perioadă, vom fi numai noi doi și promit că te voi antrena ca să faci față lui. *își lipește fruntea de a ta* Ai încredere în mine?
Roxy: *zâmbeşte* Da, am.
9.Ian: *zâmbește ușor, apropiindu-și buzele de ale tale* Doamna mea...*te sărută scurt*
Roxy: *blush*
10.Ian: *se îndepărtează, încă ținându-te de mâini**vrea să spună ceva, însă se răzgândește**îți dă drumul și o ia în față, gânditor*
Roxy: *îl urmează, tăcută*
11.Ian: *o ia prin casă, ajungând în dormitorul său, cel pe care în permanență îl ținea încuiat**te lasă să intrii și încuie ușa după el, intrând cu pași mici**merge glonț spre peretele îmbrăcat într-o tapiserie murdărită, ce înfățișează harta Undergroundului, înscripționată cu cuvintele ,,Focul se îneacă-n umbre.''**o dă jos, lăsând la vedere o ușă, pe care o deschide cu ajutorul umbrei și te lasă să intrii*
Roxy: *păşeşte uşor nesigură după uşă*
12.Ian: *te urmează, un alt rând de scări în zigzag apărând în fața voastră, slab luminate de niște torțe umezite**aprinde un foc și o ia în față, tăcut însă, luminând scara aproape nesfârșită**din cauza văpăii sale, lumina se extinde și pe pereții înscripționați într-o limbă străveche și scrijeliți de niște desene ce păreau să alcătuiască o poveste neclară*
Roxy: *coboară mai încet* Wow.. ce e locul ăstă? *întinde mâna uşor spre perete, vrând să îl atingă*
13.Ian: *te prinde de încheietură înainte să atingi peretele, încruntat și foarte serios* Mai avem puțin, Roxy. Așteaptă.
Roxy: Oh... Ok..
14.Ian: *se întoarce spre drum, coborând ușor agitat fiecare scară**în depărtate, se aud lanțuri cutremurând podelele, șoapte înfundate și bătăi agresive din aripi**coboară, în sfârșit, și ultima scară, în fața sa afișându-se trei arcade*
Roxy: *mă simt ca într-un film horror...* *îşi ridică privirea* W-wow...
15.Ian: *zâmbește ușor când te vede speriată* Dacă te ajută, mă poți ține de braț.
Roxy: *foarte repede se agață de brațul lui*
16.Ian: *râde și stinge focul, bazându-se pe lumina difuză, dumnezeiască, din mijlocul celei de a doua arcade* Orice vei vedea aici, Roxy...*se întoarce spre tine și te apucă de mâini* Vreau să ții minte și să alegi dacă vei vrea să fii implicată în asta. Dacă vei spune da, nu te vei mai putea întoarce niciodată înapoi la normalul tău și vei fi nevoită să joci după regulile lor... *arată spre arcade* Însă dacă vei spune nu, eu te voi lăsa să pleci înapoi pe drumul tău și te voi proteja până când totul se va încheia. Ești pregătită?
Roxy: Uh... cred...
17.Ian: Uită-te în ochii mei și spune-mi că ești cu adevărat pregătită. *îți strânge ușor mâinile* Simte-o.
Roxy: *închide ochii pentru câteva secunde* *inspiră adânc* Sunt pregătită.
18.Ian: *închide ochii și te sărută pe frunte, apoi pe ambele mâini* Fie ca focul să fie cu noi. *aprinde în locul în care a sărutat, trei semne albastre, strălucitoare și se îndepărtează* Alege unde vrei să mergi, Spirit al Focului.
Roxy: *brusc începe să amețească, ducându-şi o mână la cap* E-eu... *leşină*
