Viata unei adolescente

Capitolul 10

Nota:Am postat mai repede un nou capitol.2 capitole in 2 zile,sunt mandra de mine :-D

M-am gandit sa schimb numele lui Sara,as vrea ceva mai original.Si poate ar trebui sa schimb si numele povestii.Puteti veni cu sugestii!!! :)(chiar va roggg)

Inca ceva important,povestea se apropie de final,mai sunt cateva capitole,nu ma injurati va rog :))

Nu uitati sa lasa-ti comenturi ;) :-D

-Anna?!Anna,te-ai trezit?

-Mhmm ma doare capul ingrozitor…

-E un miracol,s-a trezit,chiar s-a trezit,in sfarsit!!!

 Parintii si soramea au venit langa patul meu,mai aveau putin si sareau pe mine,se vedea cat de bucurosi erau ca sunt bine,adevarul e ca si eu eram foarte fericita ca sunt in viata.

-Iti mai aduci aminte ceva?Ceva din tot ce s-a intamplat?

-Da,normal ca imi amintesc…cum as putea sa uit,mi-am zis im gand.

-Nu-I nevoie sa te ascunzi de noi Anna,Sara ne-a povestit totul,imi spuse mama zambind.

Doctorul mi-a mai facut cateva analize si a decis ca maine dimineata pot sa plec acasa.Cand credeam ca totul s-a terminat mama si tata mi-au spus ca au decis sa ne mutam din oras,asa credeau ei ca o sa uit de tot ce s-a intamplat in ultimul timp,dar cum puteam uita?Era prea greu…

  A doua zi dis de dimineata m-au externat din spital,mi-era asa dor de casa.Cum s-a oprit masina mi-am luat bagajul si am fugit pe scari pana in camera mea.M-am trantit in pat si mi-am luat jurnalul,trebuia sa scriu tot ce se intamplase dar nici n-am apucat sa deschid vechiul meu jurnal cand se auzi soneria.

 -Raspund eu!Am coborand repede scarile si am fugit sa deschid.

 -Aaaaa Saraaa!!!Mi-era asa dor de tine.Am strans-o in brate cat am putut de tare.

 -Ammm ma sufooc,nu mai am aer ANNA da-mi drumul! I-am dat drumul si incepuram amandoua sa radem.

 -Acum ca ne-am linistit,si mie mi-a fost dor de tine,nici nu stii cat de mult ma bucur ca ai iesit din spitalul ala plictisitor.

 -Sara…nu vreau sa-ti dau vesti proaste dar peste o saptamana o sa plec de aici.Ne mutam din oras,parintii si-au gasit de lucru in alta parte si vor ca eu sa uit tot ce s-a intamplat.

  Sara ramasese fara cuvinte,se albi la fata si dupa lacrimile incepura sa cada siroaie din ochii ei verzi.

 -Anna…dupa tot ce s-a intamplat…de ce vrei sa pleci?Stii ca oricum nu o sa uiti ce a fost…

 -Stiu,dar asa au decis parintii si m-am gandit si eu la asta,cred ca e mai bine asa...vreau sa uit totul,sa incep de la zero.Dar,Sara,nu-i nimic o sa vorbim la telefon zilnic si,si o sa ne vedem in vacante…o sa fie bine,am zis abtinandu-ma sa nu plang.

 -Nu o sa fie la fel…dar nu pot sa te impiedic,daca asta vrei…

 -Imi pare rau…e deja hotarat,mai am cateva zile de stat aici si am de gand sa ma bucur de ele.

  Mi-am luat ramas bun de la Sara dar cand sa inchid usa am auzit pe cineva tipand:

 -Staaaai!Nu inchide Anna.

  Pfff era Alex,imi lipsise atat de mult,mai ales zambetul lui dulce si ochii aceia…

 -Amm buna…

 -Buna Alex,i-am zis cu o voce plictisita.

  Timp de cateva minute nu zise nimeni nimic pana cand eu am decis sa rup tacerea:

  -Hai in casa,vrei ceva de baut?

  -Nu,mi-e bine asa,mersi oricum.Eu…vreau sa vorbim,putem merge la tine in camera?

  -Sigur.

   Eu m-am pus in pat iar el se asezase pe scaunul de la birou.

  -Pai,in primul rand sa stii ca ma bucur ca esti bine,ca te-ai facut bine.

  -Mda…si eu ma bucur.

  -Ai reusit sa afli cine a incercat sa te omoare?

  -Nu,parintii au vorbit cu politia si se ocupa ei,oricum nu sunt sanse sa-l gaseasca,nu a lasat prea multe urme.

  -Schimband subiectul…Anna,sarutul acela…

  -Alex NU,nu ma intereseaza,e problema ta ce faci de acum,poti sa te saruti cu oricine vrei tu,dar atunci…credeam ca ma iubesti,erai asa dragut cu mine si eu te iubeam asa mult pana cand te-am vazut cu ea…m-am simtit ingrozitor.

  -Lasa-ma macar sa-ti explic…

  -Nu vreau nicio explicatie,ai mult tupeu sa vii aici si sa imi ceri sa te ascult dupa tot ce ai facut.

  -Te rog lasa-ma sa ma apar,asteapta sa iti explic,dupa poti sa nu mai vorbesti cu mine,sa ma uiti de tot,dar acum asculta-ma!

  -Ai 5 minute sa imi explicit totul,grabeste-te.

  -Ioana m-a obligat,ea are o reputatie destul de proasta in liceu,se ia de toata lumea si am auzit ca daca cineva o supara poate sa il “rezolve” cand vrea.Mi-a zis ca daca o sarut o singura data tie nu o sa-ti faca nimic.Daca stiam ca tu o sa vezi ce ai vazut nu as fi acceptat.As da orice sa te am inapoi,sa ma bucur mereu cand te vad,sa iti simt buzele dulci atingandu-le pe ale mele.Sa te mangai pe chipul tau fin,sa-ti ating parul moale si parfumat.Crede-ma as da orice...

  -Alex…nu,imi pare rau,dar nu pot trece peste ce ai facut.Din cauza asta am avut o tona de probleme.

   Si-a apropiat buzele de ale mele,vroia sa ma sarute…

  -Ce crezi ca faci?

  -Vreau un ultim sarut de la tine Anna.

  -Nu;puteai sa ai 100 de saruturi daca nu faceai acea gresala.Acum te rog sa pleci,vreau sa ma culc,sunt inca slabita.

  -Macar…putem ramane prieteni?

  -Nu stiu acum,nu-mi pune intrebari la care nu stiu ce sa raspund…o sa ma gandesc.

  -Bine,te iubesc Anna,pa…

  Vroiam atat de mult sa zic ca si eu il iubesc,dar aveam orgoliul prea mare ca sa pot trece cu vederea tot ce se intamplase.