Vindecătoarea

Capitolul 5: Și în Rai conduce diavolul

— Iar dacă tu ajungi în Olimp, în formula asta...dracu' te va mai salva.

— Dar Dumnezeu e ocupat? l-am întrebat, încercând să râd.

  Acesta și-a apropiat buzele de urechea mea, lăsându-mă să îi inhalez parfumul. Mirosea a ciocolată.

— Până și în Rai conduce diavolul, Selene.

  Am lăsat un curent electric să îmi traverseze corpul și am tresărit imediat. Mi-am adus aminte de povestea bunici și am lăsat mici filmulețe să îmi umple mintea. "Hades a făcut asta în felul lui. A lăsat demonii să curgă pe pământ." Deci Hades e conducătorul Iadului? El conduce și Raiul? Am înghițit în sec, încercând să ignor acest gând, fără logică.

— Și de unde știi tu toate aceste lucruri? am întrebat cu vocea pițigăiată.

— Pentru că eu sunt fiul diavolului, a spus și mi-a făcut cu ochiul.

  Am icnit și am rămas nemișcată în aceeași secundă, în același minut, în același timp. Am crezut mereu că el este un mic diavol, dar oare să fie adevărat? Chiar era posibil? M-am cutremurat la acest gând și mi-am ridicat ochii spre el. Era aplecat deasupra mea, atât de aproape încât buzele noastre aproape se atingeau. Îmi respira cald desupra lor și îmi făcea corpul să fie curpins de mici furnici.

— Încerci să mă sperii? am spus cu vocea răgușită.

— Te-am speriat deja, mi-a răspuns acesta.

  Avea dreptate. Mi-a speriat ființa. Mi-a speriat fiecare organ, fiecare venă și fiecare celulă din corp. M-a făcut să mă îngrozesc până în măduva oaselor și să îmi doresc să stau cât mai departe de el. Nu mai suportam asta. Dacă rămâneam aici avea să mă tortureze mereu și mereu și mereu. Până aș ceda fizic. Sau până ar reuși să mă ucidă.

  Mi-am deschis gura să mai spun ceva, dar o bătaie în ușă m-a întrerupt. M-am uitat întrebător la Eros, iar acesta se uita la mine la fel de nedumerit. Mi-a mimat din buze să fac liniște și a venit mai aproape de mine. Vârfurile papucilor noștri se atingeau, iar acesta a început să îmi zică ceva. O șoaptă foarte greu de deslușit.

— Aștepți pe cineva?

  Am dat negativ din cap și am schițat din buze un "Tu?". Am primit de asemenea un răspuns negativ.

— Trebuie să te ascunzi cât eu încerc să scap de cel de la ușă, ok?

  O altă bătaie, de data asta într-o notă mai gravă, a răsunat în hol, iar eu m-am dezmeticit. Am aprobat din cap și am vrut să plec. Eros m-a prins de mâna rănită, iar eu am scăpat un țipăt scurt printre buze.

— Fii atentă, să nu încerci ceva. Altfel te omor!

  Am aprobat iar din cap, dar de data asta a fost un "da" aproape mecanic. Încă îmi era frică de el. Ultimele ore nu se puteau uita așa de repede. M-a traumatizat din toate punctele de vedere.

  Am mișcat din cap și am alergat în sufragerie. M-am ascuns după perete, astfel încât să pot auzi tot ce se întâmplă. L-am auzit pe Eros oftând, apoi i-am auzit pașii duri și apăsați. Ușa s-a deschis cu un sunet metalic, apoi liniștea a cuprins casa. Eram îngrijorată. Dacă se întâmpla ceva acolo, Eros ar fi țipat, nu? M-ar fi avertizat cumva. Dar dacă a mințit și de fapt știa foarte bine cine se află la ușă. Dacă este vreo persoană care de fapt mă caută pe mine? Liniștea asta îmi făcea inima să ajungă în gât. Bătea atât de repede și atât de tare. Eram sută la sută sigură că și cei de la ușă o puteau auzi. Mă puteau găsi.

  Apoi, o voce necunoscută a rezonat cu liniștea, iar eu m-am contopit mai mult cu peretele.

— Bună seara, Eros.