Răzbunare Fara Limite

Chapter 5

O sonerie puternica si insuportabila ma determina sa ma ridic brusc de pe saltea. Jason reactioneaza la fel ca mine,dupa care iese din camera si se indreapta spre bucatarie.

-Jason,ce naiba e zgomotul asta?!

-E laptopul meu.

In cateva secunde fratele meu opreste alarma enervanta.

Ma asez langa el si imi indrept privirea spre ecranul computerului. Tot ce vad este doar o sumedenie de cifre si litere pe care nu le inteleg,insotite de imagini care nu ma ajuta sa imi lamuresc confuzia.

-Ce-i asta?imi intreb fratele nelamurita.

-Asta ar trebui sa ne dea locatia lui Nazarov.

Imi privesc fratele scpetica. El stie deja ca expicatia lui nu m-a lamurit deloc.

-Stai calma,surioara! In cateva secunde vom avea locatia exacta.

Iau sticla de pe masa si dau pe gat o inghititura de apa,asteptand o noua informatie de la Jason. Privesc ecranul computerului din nou,curioasa sa aflu cat este ceasul. 2:36.

-Asta e!

Jason isi pune mainile dupa ceafa,vizibil multumit de reusita sa. Citesc adresa. Nu imi suna cunoscut deloc,bineinteles.

-O sa mergem maine-dimineata.

Ma indrept din nou spre fereastra prin care razele lunii patrund in interiorul camerei.

-Nu esti fericita,surioara?

-Sunt incantata,ii raspund incet,privind in continuare pe fereastra.

Pana sa-mi dau seama,fratele meu parasise deja camera. Ma duc si eu sa ma culc.

Ne trezim la ora 11. Am o pofta nestapanita de cafea,insa fabrica in care ma aflu este foarte prost aprovizionata. Ma aflu inca in bucatarie,imbracata cu o pereche de jeansi negri si un maieu de aceeasi culoare. Din fericire,temperatura de afara nu se compara cu cea din interiorul cladirii. In timp ce afara sunt aproximativ treizeci si cinci de grade,datorita faptului ca suntem in luna mai si in orasul L.A,in interiorul imensei fortarete nu sunt mai mult de douazeci.

Jason isi face aparitia,in timp ce eu inca analizez ecranul computerului.

-Esti gata sa mergem?il intreb.

-Nu ti-e foame?

-O sa mancam ceva pe drum. Acum haide!

Imi asez pistolul la spate si pornesc alaturi de fratele meu spre iesire. Urmam GPS-ul de pe laptopul sau. Trecem prin Centrul orasului si strabatem o mare parte din acesta,pana ajungem intr-un cartier restrans,cu multe case,care mai de care mai impresionante. Ne oprim in fata unei porti immense,negre,in spatele careia se afla o vila uriasa si extrem de bine dotata.

-Sistem facial,ma anunta Jason,in timp ce eu privesc casa detaliat.

-In afara de asta?

-Amprenta.

-Altceva?

Fratele meu se apropie atent de poarta din fata noastra. Exect in momentul in care doreste sa o atinga,eu spun:

-Sistem electric.

Jason isi oprste palma la doar cativa centimetri distanta de barele de fier.

-De asemenea,supraveghere video cu privire spre poarta atat in dreapta,in micul colt de sub acoperis,cat si alte doua camera in copacul din stanga ta si langa cutia postala,continua el,aflandu-se in acelasi loc.

-Credeam ca va fi mai greu,spun eu sarcastica.

-Nu te misca,surioara. Camera din dreapta tocmai a emis o lumina ce anunta activarea senzorilor de miscare in cazul intrusilor,imi raspunde el calm,nemiscand niciun muschi.

-N-ar fi fost mai bine sa inspectam de la distanta sau sa o luam prin spate?

-Nu era mai bine. Era doar mai sigur. In zece secunde putem pleca,apropo.

Am asteptat sa treaca timpul precizat de Jason adineauri,dupa care ne-am indepartat incet. Am inspectat casa lui Nazarov de la distanta,cu ajutorul binoclului. I-am observat pe cei din mafia lui,precum si pe oamenii de paza. Le-am analizat miscarile cu atentie si precizie,insa nu l-am gasit pe insusi Roy Nazarov.

-Nu-i de bine.

-Ai dreptate,Sam. Se pare ca sistemul de securitate pe care il folosete Nazarov este cel mai nou sistem aparut in Rusia si,implicit,cel mai sigur.

-Asta inseamna ca nu poti sa-l spargi?

-Trebuie sa fii geniu ca sa poti sa spargi un sistem de securitate care nu a aprut pe Pamant de mai mult de doua saptamani. In primul rand, trebuie studiat indeapropae,pana cand vei cunoaste tot ce o astfel de inventive poate face. Iar in al doilea,trebuie sa fii specialist in IT. Chiar si asa,e putin spus. Tot ce faci de dimineata pana seara trebuie sa fie programare si calculator.

-Cu alte cuvinte,nu avem nicio sansa sa ajungem in casa lui Nazarov. Cautam alta solutie.

-Cum ar fi?

-Il urmarim cand paraseste cusca.

La auzul cuvintelor mele,Jason ridica binoclul si priveste spre casa mafiotului.

-Din cate vad eu,la fiecare posibila intrare exista cate doua gorile,inclusiv pe acoperis,unde sunt patru. Fiecare prieten mafiot al lui Nazarov este urmat la fiecare pas de o alta gorilla,dar mult mai masiva. Pe langa zecile sale de masini de lux,exista alte patru boliduri negre,pazite atat din exterior,cat si din interior de alti bodyguarzi,care asteapta un ordin in momentul in care "Stapanul Suprem"paraseste casa.Si pot paria ca la subsol exista alte personae angajate cu menirea de a verifica la fiecare clipa sistemul de securitate si de a-l mentine in siguranta.

Vorbele lui Jason m-au lamurit si mi-au cam taiat din elan,dar inca nu mi-au zdrobit total sperantele si dorinta de a savura aroma razbunarii.

-Hai sa mergem acasa. Am vazut destule pe ziua de astazi,imi spune fratele meu,intr-un final.

Sunt de accord cu el dat fiind faptul ca am o foame de lup si sunt mai obosita ca niciodata. Cand verific ora,aflu ca este aproape cinci dupa-amiaza.

-Mai intai mergem sa ne procuram mancarea!imi anunt fratele infometata.

-Ce propui?

-Hai sa aflam ce supermarketuri de calitate sunt in orasul asta.

Jason imi zambeste,dupa care coboram impreuna de pe cladirea cu ajutorul careia ne-am putut continua spionajul.