Răzbunare Fara Limite

Chapter 4

-Terasa aia pare destul de ok,imi spune Jason,aratand spre o adunatura de mese ce formeaza terasa unui restaurant,pe partea cealalta a strazii.

-Mda...

-Haide! Traversam pe acolo!

Ne indreptam spre trecerea de pitoni si asteptam ca semaforul sa se schimbe in culoarea care ne va permite sa trecem.

Avand meniul in fata,ma gandesc ce ar trebui sa comand.

-Te-ai hotarat?

-Mm?

-Sam,esti aici cu mine?

-Da,Jason! Ma tot gandesc la...

-Relaxeaza-te,surioara! Suntem aici cu un scop si nu ne vom opri  pana cand nu il vom ating. Am da noi gres vreodata?ma intrerupe fratele meu mult-iubit.

Modul in care imi spune intotdeauna "surioara" imi inspira protectie,iar tonul cald si intotdeauna calm al vocii lui imi confera incredere. Cuvintele lui determina aparitia unui mic zambet pe fata mea.

-Asa mai merge! Deci,ce comanzi?

-O sa iau o friptura cu garnitura de piure de cartofi,spun,privind meniul.

-Bun. Uite ca vine si chelnerul!imi spune fratele meu,privindu-l probabil pe chelner peste umarul meu.

Intr-adevar,un chelner inalt,blond si cu ochii albastri si-a facut aparitia la masa noastra.

-Buna ziua! Pot sa va iau comanda?

-Da. Doua portii de friptura cu garnitura de piure de cartofi.

-Si de baut?

-Tu ce vrei,surioara?

-Un suc de portocale.

-Si o limonada,i se adreseaza Jason chelnerului,afisand un zambet fals,ce are menirea de a-l face sa para un "dragut". Dar eu stiu ca nu-i chiar asa.

Chlenerul pareseste aria noastra viziuala,cu tot cu meniurile ce acum mai putin de 5 minute se aflau in mainile noastre.

Dupa cateva minute de tacere,vocea mea sparge linistea infernala:

-Jason,cand am luat noi ultima data masa in oras?

-Hmm...Daca stau putin sa ma gandesc,cred ca atunci cand am ajuns in New York,acum 2 luni. Ne aflam exact in aceeasi situatie.

-Ma intreb cum se face ca nimeni de aici nu ne cunoaste.

-Pentru ca suntem la un pas de a fi dati in urmarire generala?

-Nu,pentru ca suntem cele mai faimoase vedete din America,spun ironica,schitand un mic zambet.

Jason imi raspunde la fel,ridicand pentru un moment ochii din ecranul laptopului.

-Mai stii ceva de Nazarov?

-Nu intocmai.

-Ce vrea sa insemne asta?

-Programul meu lucreaza non-stop,ceea ce inseamna ca ii vom afla curand locatia exacta in orasul asta urias.

-Si foarte aglomerat.

-Totusi,nu il poti compara New York-ul.

-E ca si cum ai compara un mar cu o rosie.

Jason rade la remarca mea usor aamuzanta,iar tacerea se lasa din nou intre noi pentru cateva clipe.

-Crezi ca vom avea nevoie de Mia?

-Ma indoiesc. Plus de asta,stii ca nu imi doresc sa o implic,Jason. Ea are viata ei. Chiar daca ne-a ajutat in trecut,nu trebuie sa devina o criminal cu sange rece.