Răzbunare Fara Limite

Chapter 2

     *Din perspectiva lui Jason*
O sonerie extrem de enervanta răsună de pe măsuța din fata canapelei pe care mă aflu. Somnul îmi este condamnat,așa că mă aplec către laptop, presupunând deja motivul zgomotului.

Nu este nici măcar ora 8. Exact cum mă așteptam, programul pe care l-am instalat pentru a-mi traduce codul cu privire la activitățile lui Nazarov se afla in faza terminala. Codul binar este descifrat aproape în totalitate. Pe ecranul laptopului apare un anunț ce are rolul de a mă informa că mai am de așteptat câteva minute până la finisarea întregii operațiuni.

Mă îndrept cu pași greoi spre "bucătărie" și iau din frigider o cutie de lapte cu care îmi pot potolesc pofta.

Mă uit înspre patul surorii mele. O privesc secunde la rând. Uneori,sunt atât de recunoscător că o am aproape. E singura persoană pe care o iubesc. Îi admir trăsăturile moștenite de la ambii părinți,de care uneori, îmi este foarte dor.

Un alt zgomot venit din direcția laptopului reușește să îmi atragă atenția,iar pe Sam să o trezească,astfel că o aud mormăind:

-Jason...Ce-i cu zgomotul ăla?

Nu ii răspund. Mă îndrept către laptop și mă așez pe canapea, nerăbdător să aflu locația nenorocitului pe care îl caut de ani buni.

Rămân aproape mut de uimire când citesc de pe ecranul laptopului că Nazarov s-a mutat pe perioada nedeterminata in casa de vacanta din Los Angeles.

-In sfârșit...!

Cuvintele îmi scapă printre buze.

-Jason,ce s-a întâmplat?

-Vino aici,surioară! Am vesti mari.

Sam se așază lângă mine și privește cu ochii mari ecranul computerului.

-In L.A.?ma întrebă ea suspicioasă.

-Da. Mai aproape decât credeam.

-Nu ți se pare puțin cam ciudat? Ce sa caute el în L.A. acum?

Întrebarea ei ma pune pe gânduri,insa,din fericire,cunosc modul prin care îi pot afla răspunsul.

Tastez rapid in dorința de a-i descifra enigma surorii mele. Când descopăr răspunsul, îndrept ecranul spre ea și spun:

-Trafic de minore.

-Era de așteptat.

-Se pare că,in fiecare an, Nazarov caută locul perfect de unde sa își achiziționeze marfa de pe urma căreia să de îmbogățească, bineînțeles. În urma statisticilor,a constatat că cel mai de câștigat ar fi anul cesta să înceapă vânătoare în Los Angeles. Banii de pe transport sunt acoperiți de câștigul in urma traficului de minore,care aleg sa își petreacă vacanța de vară aici și care vin,de altfel din toata lumea și,fara a conștientiza,îi ușurează treaba lui Nazarov de 10 ori mai mult.

-Omul ăsta ar face orice pentru bani,o aud pe surioara mea spunând scârbită

-Ai dreptate, surioară. Când plecăm?

-Afla cam pleacă următorul avion spre L.A. cat timp eu ma schimb.

-Daca accesez Internetul, Johnson ne va  afla locația.

-Nu contează. Ne strângem lucrurile și ne cărăm de aici. Grăbește-te! Eu fac bagajul.

Știu că de descurca singura. La urma urmei,nu sunt prea multe chestii de luat.

-Azi,la 12:00 din JFK Airoport.

-Cat e ceasul?

-7:45.

-Crezi că Johnson va fi aici până la 8?

-Ma-ndoiesc. Azi e luni. Și suntem în New York.

-Sa ne grăbim!imi spune aruncându-mi rucsacul pe care îl prind fără să mă uit.

-Sam,s-ar cam putea să avem o problema. Biletul e 400 de dolari.

-400?!

-Da,daca le luam acum.

-O sa îți verificam cardul când ajungem acolo. Dacă nu ne ajung banii ne descurcam noi cumva. Orice ar fi, trebuie sa decoram cu avionul ăsta.

   *Din perspectiva autorului*
În Departamentul Poliției din New York este o agitație totala,la fel că în orice ora dimineață.Brian Johnson,probabil cel mai bun polițist al departamentului,lucrează la cazul unui traficant de droguri. Îmbrăcat cu un tricou negru și pantalonii de aceeasi culoare,aruncă o bucata mototolită de hârtie înspre fereastră,vizibil iritat și nervos. Această stare îi este întreruptă de colegul său​ "mult iubit":

-Johnson,avem o alertă la cazul Reynolds!

Brusc,frânturi din momentele petrecute în ziua precedentă,in timp ce era pe punctul de a o prinde pe nimeni alta decât Samantha Reynolds,ii trec prin minte și,fără să mai stea pe gânduri,se ridica de pe scaun și își urmează colegul pana ce aceștia ajung in camera în care,de obicei,lucrează IT-iștii departamentului.

-Privește aici!

-Asta vine de la una dintre sursele lui Reynolds?

-Adresa lui este cea identificată la navigarea pe Internet.

-Unde-i asta?îl întrebă Johnson nervos și nerăbdător in același timp.

-Hart Street 121,la vechiul depozit de fier vechi.

-Am plecat.

Johnson se îndreaptă spre ușă pregătit să-și​ adune oamenii și să plece după cei doi,când colegul sau il oprește:

-Johnson, așteaptă! Încă n-am primit ordin de sus! Poate fi o capcana!

-Lambert,ai uitat regula mea numărul 1?

-...Ce regula?

-Ma cam simt dator să ți-o reamintesc: Stai dracului deoparte din calea mea!
  
Johnson își împinge colegul grăbit,iar în drumul spre mașină apuca una dintre vestele anti-glonț și geanta in care se afla "artileria grea".

Duba gonește prin străzile New York-ului,având sirena pornită,desigur. Johnson se află pe locul de lângă șofer,ca de obicei.

Își verifică ceasul. Va fi ora 8 in mai puțin de un minut.

Odată ajunși în subsolul depozitului, Johnson sparge,la propriu ușa,fiind sigur că îi va găsi pe cei doi înăuntru.

Nu mica ii este mirare când constată că,de fapt,s-a înșelat. Oamenii lui verifica fiecare colțișor al camerei,in timp ce el găsește pe suprafața blatului de bucătărie un bilețel pe care este scris:

"Surpriză"

Johnson paraseste incaperea imensa infofolind bucata de hartie si strigand:

-I-am pierdut!