Următoarea carte

241 14 9
                                    

I try to let go, but I know
We'll never end 'til we're dust
We lied to each other again
But I wish I could trust

Schimbăm locația pentru a nu-știu-câta oară în seara asta și nici nu mă mai obosesc să înțeleg încotro mergem. Mă uit la Flo cum se sprijină de Rareș și chicotește și simt un val de gelozie și tristețe trecând prin mine. Aș vrea să am și eu de cine să mă țin, să râd, să nu-mi pese de nimic. Deocamdată mă țin doar de sticla de vodkă din mână, dar e o iubită de nădejde, n-o să mă dezamăgească și nici n-o să mă mintă. Știu oricum că e o curvă, că toată lumea bea din ea, o pasează de la unul la altul, o fac poștă, apoi mi-o dau mie înapoi, dar e okay, e totul pe față, nicio problemă.

 — Hei, aveți un foc? se aude o voce de fată pe lângă noi.

Flo o măsoară din priviri, Rareș se scotocește repede prin buzunare și îi aruncă bricheta lui. E micuță de statură, șatenă și singură. Flo se încruntă.

— Chiar așa, noi, țigări, nu mai avem, zice ea.

De lângă mine se aude vocea unui alt prieten care tocmai luase o gură de vodkă și acum îmi întindea sticla înapoi:

 — Hai la Grand, să luăm de acolo.

Grand e la 50 de metri în urmă și eu nu am chef să mă întorc. Le zic ăstora să se ducă ei, eu îi aștept aici, pe bordură.  Văd că tipa singuratică nu se cară, rămâne și ea aici, lângă mine. Mi se prezintă, îmi spune că o cheamă Andra. Pare micuță. Mă uit mai cu atenție la ea și mă întreb dacă o fi virgină. Dar nu cred. Are aerul ăla de inocență și când cineva are aerul ăla, în mod clar nu e cum pare. O întreb câți ani are și îmi spune că 15. Îmi explică de ce pierde vremea pe aici, așteaptă să-i ajungă prietenii în Pirați și să se ducă și ea acolo.

 — Vrei să vii și tu? mă întreabă din senin.

 Mă gândesc că poate o fi mai puțin labă decât cu grupul meu, așa că răspund:

— De ce nu? Da’ numai să-mi dai puțin telefonul tău să le dau mesaj ăstora c-am plecat cu tine.

Ne hotărâm să ne plimbăm puțin prin parc, pe la Hartă, până când o s-o sune prietenii ei. Văd că se uită cu jind la sticla mea așa că strâng din dinți și i-o întind și ei. Îmi mulțumește timid și ia vreo două guri, după care îmi recuperez iubita.

Stau cu șatena micuță pe speteaza unei bănci și vorbim despre rahaturi. De fapt ea vorbește mai mult, eu habar nu am ce pot să-i spun despre mine unei tipe random care se servește din vodka mea. Aflu că și ei îi plac tipii cu păr lung și ajungem să ne contrazicem în legătură cu cine era mai hot când era tânăr: Axl Rose vs. Slash.

Adevărul e că amândoi îmi par super hot, dar îl susțin pe Slash doar de dragul de a o contrazice pe ea, care se agită că Axl era mult mai mișto.

— Nu-mi pasă, nu-mi pasă, nu-mi pasă! Axl era cu mult peste oricine, țipă piticania în timp ce eu îi povestesc o fantezie inventată pe loc despre un threesome cu Slash și Rose.

 — Bine, dar și Duff era super, îi zic la final, întrebându-mă dacă mă va contrazice din nou.

Dar nu apucă să îmi mai zică nimic, pentru că îi sună telefonul și răspunde. Are volumul dat atât de tare încât pot auzi clar vocea de băiat.

Noi acum am ajuns, hai, unde ești?

— La Hartă. Vin acuma da’ mai vine o tipă cu mine.

 — O cunosc?

— Nu, da’ o s-o cunoști imediat ce ajungem.

E bună măcar?

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 27, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Sweet Child O' MineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum