capitol 15

318 18 9
                                    

       
               Seattle ❤ 2  

   Perspectivă Emily

   
   Mă trezesc buimacă din cauza vocii din difuzoare care ne informează că vom ateriza. Mă uit în stânga mea și îl văd pe Bryan că doarme ca un mielușel. Îi fac o poză, dar în următoarea secundă îmi prinde telefonul cu mâna lui.

   Bryan: Ce faceți domnișoară Emily? Vă place să vă fotografiați șeful? Mă întreabă el, eu rușinându-mă. În următorul moment vocea din difuzoare ne spune că am ajuns la destinație.  Îmi iau geanta neagră și merg după Bryan.

  ***

 
   Bryan:  Asta e cheia camerei tale. Poftim!
  
   Emily: Nu voi sta la hotel.

 
  Bryan: Atunci unde?

  Emily: Voi sta acasă la mama mea.

  Bryan: Bine atunci. Te sun eu.
Spune și pleacă spre lift, lăsându-mă fără replică. Ies din hotel și iau un taxi și merg spre casa mamei.

  ***

Deschid ușa ușor, iar în fața mea apare o femeie super aranjată. 

   Mama:  Emily? De ce nu mi-ai spus că vii? Spune și îmi dă o îmbrățișare. 

   Emily:  Aer...Aaa...errr.

   Mama: Scuze, dar mi-a fost foarte dor de tine. Se scuză ea și îmi dă drumul. 

  Emily: Nui nimic. Și mie mi-a fost dor de tine. Spun și o pup pe obraz. Apropo, de ce așa aranjată?

  Mama:  Am o întâlnire. Trebuie să fug. Am întârziat. Pa draga mea. Vorbim când vin.

  Mama pleacă, iar eu îmi iau valiza și urc în vechea mea cameră.  Mă duc să fac un duș. Îmi învălui corpul în gelul de duș cu aromă de căpșuni.

  ***

Îmi înfășor corpul într-un prosopos roz pufos și ies din baie. Mă îmbrac în pijamalele mele cu ursuleți și vreau să îmi usuc părul, dar soneria telefonului mă oprește. Răspund.

   Conv. Telefonică

      Bryan: Ce faci prințesă?

    Emily: Bryan? Tu ești?

   Bryan: Da, eu sunt iubito.

  Emily: Cum mi-ai zis?

  Bryan: Iubito.

  Emily: Ești beat?

  Bryan:  Poate, dar te iubesc.

     End. Conv.

   Îi închid și  continui ce vroiam să fac înainte. 

  ***

  Încerc să adorm, dar nu pot. Cuvintele pe care mi le-a spus Bryan mă bântuie. Mă ridic din pat și merg la fereastră unde am un mic loc unde pot sta. ( media ) . Mă așez și iau în brațe o pernă.

   Oare mă place?
   Cum să te placă? Ești doar o banală  secretară.    Îmi amintește subconștientul meu.
     Dar, a spus că mă iubește?
   Era beat. Nu știa ce spune . 
   Subconștientul meu are dreptate din nou. Când m-a sunat pe mine era beat, iar acum cu siguranță petrece cu vreo panaramă.

   O mașină parchează în fața casei. Pardon, un Ferari. Din el iese nimeni altcineva decât un tip și .... Mama mea? Asta e ciudat. Ce caută mama cu asta. O sărută și o conduce până la ușă.
    O să vorbesc foarte serios cu mama despre noul ei prieten.

IUBIRE COMPLICATĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum