O zi poate schimba totul

Capitolul 84

M-am rezemat de uşă, privind-o cum bea apă direct din sticlă. Îmi era dor de imaginea asta. Era atât de bine să o am lângă mine. Era perfect!

- Eşti sexy..

- Mi s-a mai spus..îmi trase din ochi.

Era acidă, aşa cum o ştiam, însă acceptam orice din partea ei.

- Eşti rea! am tras-o în brațele mele.

- De ce? se răsfăță ea.

- Te iubesc, frumoasa mea!

- Și eu! mă sărută.

Am petrecut două zile minunate, mai mult am stat în casă, dar nu mă puteam sătura de ea. Dragostea mea pentru ea era infinită, nu puteam să o descriu în cuvinte.

Luni de dimineață am plecat spre serviciu, fără Sofia, pentru că dormise acasă și mă anunțase că va veni împreună cu Nick, dacă tot locuiau împreună. Gândul meu era întotdeauna la ea, cred că nu aveam cum să mă concentrez azi la muncă. Am lăsat motocicleta la subteran, de data aceasta, am urcat cu liftul. Aveam mai multe ședințe azi, deși mie îmi stătea mintea la cum să fac rost de mai mult timp liber pentru a sta împreună cu Sofia.

- Domnule, sări secretara mea, Sara în fața mea, când am ieșit din lift.

- Femeie! am țipat eu. Vrei să-mi provoci un infarct? Ce vii așa spre mine..Mă speriase nebuna!

- Îmi cer scuze, nu am vrut să vă sperii, dar v-am văzut și am venit repede.

- Ce arde? Mergeam eu spre biroul meu.

- Domnule, dimineață când am venit vă aștepta aici o doamnă, în birou, nu știu cine a lăsat-o să intre. M-am speriat de ea, dar când i-am spus să plece, a refuzat categoric! vorbi ea întruna.

- Și de aceea ai zis să te răzbuni.

- Poftim?

- Nimic. Unde e presupusa doamnă?

- Aici, sunt! Am închis ochii, vocea îmi era mult prea cunoscută. Credeam că a dispărut din viața mea și că nu-și va mai face apariția..

- V.! m-am întors spre ea, stătea rezemată de ușa de la biroul meu.

- Anthony, cred că am făcut cunoștință! spuse ea sarcastică.

- Cu siguranță..mă uitam fix la ea.

Rămase neschimbată, era frumoasă, cu părul ei roșcat lăsat pe spate, rochia mulată pe corp, îi puneau în evidență corpul sexy și picioarele lungi. Tocurile înalte era mereu cele mai bune prietene cu V., recunosc, nu prea văzusem așa aranjată și îmbrăcată, ci mai mult în lenjerie intimă sau...

- Domnule, să chem paza? Aș fi vrut să o chem dar doamna mi-a zis că vă veți supăra pe mine..că o așteptați, zise Sara panicată.

- Calmează-te! Adu-ne o cafea, am poftit-o pe V. în birou, care era pe jumătate acolo, fiind rezemată de ușă.

Am intrat amândoi în birou, cu siguranță nu o așteptam, nu m-am gândit că mă va căuta, oarecum ne luasem adio.

- Ia loc, i-am spus eu sec, așezându-mă și eu pe scaunul meu.

- Mulțumesc!

O clipă de tăcere fu aproape cruntă între noi, mă simțeam stânjenit, nu înțelegeam de ce.

- Cred că ești foarte surprins să mă vezi aici..

- Nu vreau să te mint, așa e. Nu m-am gândit că mă vei mai căuta..