O zi poate schimba totul

Capitolul 79

- Tocmai de aceea e și mai ciudat, nu vreau să ne grăbim..Să lăsăm oamenii să ne pună bețe în roate, prefer să învăț prima dată să am încredere în tine..

- Cum dorești tu, frumoasa mea! Merg prin parcarea subterană, ne vedem, îmi trase din ochi și mă sărută pe obraz.

Eram de-a dreptul topită după el.

Când am ajuns în biroul meu, am rugat-o pe Sara să pună trandafirii într-o vază și să mi-i așeze pe birou. Eram fericită, în ciuda neîncrederii pe care o aveam, îmi doream ca Anthony să mă ajute să pot avea încredere în el. Și începuse cu dreptul..acum știam că mă iubește și își dorește să fie cu mine. Dar tot eram nedumerită, noi înseamna că suntem noi împreună? Of, ce greu e când nu spui lucrurilor pe nume!

Trecuse două ore, cele mai lungi din viața mea, îmi era dor de el..aiurea, nu? Voiam să-l văd, să stau în preajma lui, să ne tachinăm..

Sara mă sunase să merg în sala de ședințe că se realizează o ședință în legătură cu petrecerea de diseară. Înainte să merg, am trecut pe la baie, să-mi retușez rujul roșu, să văd dacă părul îmi stă bine. Purtam o salopetă roșie, elegantă cu bretele și niște pantofi nud.

Am intrat în sala de ședințe, iar acolo era Anthony și Henry. Îmi părea rău că nu era singur, să putem vorbi despre petrecere, dar cu siguranță vom mai avea ocazii.

- A venit și jumătatea care lipsea, chicoti Henry.

Oare el știa ceva? Adică erau cei mai buni prieteni, dar nici eu nu îi spusesem Darlei, nimic.

- Domnișoară Sofia, știai că patroni trebuie să fie în sala de ședință mai repede? mă tachină Anthony.

- Nu, domnule Edwards, să ziceam doar că am fost puțin reținută.

- Și ce te-ar putea reține?

- Nu ce, ci cine..am zâmbit eu.

Tu! Te plimbi permanent prin mintea mea.

- Ah, deci există un cine?

- Fii sigur!

- Și te cam ține ocupată, din câte văd!

- Nu foarte, dacă ar vrea ar putea să mă țină și mai ocupată!

El râse ușor la aluziile făcute, era un joc de cuvinte, care îmi plăcea enorm, iar nici el nu se lăsa mai prejos.

- Poate ar trebui să faci ceva în privința aceasta..

- Țț, am să-l las pe cine să facă asta..

- Oficial! Mă simt în plus, spuse Henry. Fraților e atât de multă tensiune între voi, la naiba, eliberați-o!

Uitasem complet de prezența lui Henry acolo, deși eram cam între ei poziționată.

M-am așezat pe cealaltă parte a mesei, trecând pe lângă Anthony, ușor, atingându-i cu vârful degetelor mâna. Ei s-au așezat în fața mea.

- Ți se pare, spuse Anthony. Chiar ne-am împăcat..

Am făcut ochii mari, mă uitam speriată înspre ei. Oh, nu!

- Am decis să fim prieteni..de dragul firmei, îmi trase din ochi.

- Așa deci? Și cum reușiți voi să mențineți prietenia asta a voastră?

- Simplu, vorbim doar când e nevoie, adăugă el.

Oare spusese ne-am împăcat pentru că eram împreună? Jocul lui de cuvinte mă deruta complet în acest moment.

- Da, știi uneori nu e nevoie de prea multe cuvinte..l-am privit fix.