Child Of Rage

Psycho? i prefer creative

Tot acel nor sihastru de foc, sange si durere imi incanta privirea. Ce poate fi mai frumos decat asta? Dintr-odata tata se oprise din a urla. Corpul lui se transformase in cenusa. Tot ce a mai ramas din el era mirosul de alcool, care pierea usor in fum. Am iesit din casa, indreptandu-ma spre fantana din curte. Am umplut doua galeti de apa, le-am tarat pe scari, iar apoi am secat ultimele palpaieli ale flacarilor. Am adunat cenusa tatei intr-un borcan pe care am decis mai apoi sa-l pastrez. Cadavrul surorii mele era inca in coltul camerei. Chiar si moarta, inca era frumoasa. Am decis s-o ingrop abia cand va intra in stare de putrefactie. Imi facea placere sa o privesc si sa-i vorbesc si sa-i cant prefacandu-ma ca e vie.
Dintr-o data se auzira niste batai in usa. Am coborat scarile si am deachis usa. Vad silueta garbovita a veciniei mele, doamna Miller.
-Salut Hazel! L-am auzit pe tatal tau tipand. E totul in regula?
-Da, am raspuns fixand-o cu ochii mei negri.
Ea parea intimidata si isi intoarse capul.
-Pot sa vorbesc cu el? Imi datoreaza niste bani.
-Nu e acasa, am spus nervoasa.
-Sa-i spui cand se intoarce ca vreau sa vorbesc cu el.
I-am inchis usa in nas babaciunii, sperand ca nu se va amesteca in treburile mele, altfel va trebui sa o omor si pe ea.
Am urcat inapoi la sora mea. Am inceput sa-i cant un cantec de leagan, in timp ce tineam in mana capul papusii ei preferate. Nu eram singura, ea era alaturi se mine. Stiam asta. Simteam asta.
-Nu ai de ce sa te temi acum, tata nu ne va mai deranja niciodata, i-am spus, zambind, aratandu-i borcanul.
Am adormit intr-un final, imbratisand-o. Corpul ei era atat de rece. Asa ca l-am incalzit. Dimineata am sarutat-o pe obraz, iar apoi am plecat spre scoala. La scoala totul a decurs normal. M-am asezat in ultima banca, ignorand orice si pe oricine.
Cand a sosit ora pranzului am ajuns inapoi acasa. Mi-am luat o felie de paine din frigider iar apoi am uns-o cu unt si gem. Am urcat in camera tatei, asezandu-ma langa sora mea. Ea parea trista. Pielea ei devenise alba ca varul, iar buzele ii erau mov si uscate. Am prins-o de mana soprindu-i:
-La scoala totul e atat de plictisitor si pustiu fara tine. Am inceput sa plang, imbratisand-o.
Nu imi placea. Parea din ce in ce mai trista. Am luat o foarfeca si i'am taiat gura, facand-o sa arate ca varianta feminina a lui Jeff the Killer.
-Mult mai bine, am spus zambind. Si m-am intins langa ea, mangaindu-i parul aspru si incalcit.
Am luat un piaptan si am inceput sa-i periez parul, in timp ce cantam.
Cand aud iar batai in usa. "La naiba!" Imi zic in gand.
Era doamna Miller.. dinnou.. Jur ca o sa regrete daca ma mai calca mult pe nervi.
-Tatal tau s-a intors? Intreba ea, afisand un entuziasm fals
-Nu, ii raspund.
Ea imi facu semn sa ma dau la o parte, apoi intra si se aseza pe canapea.
-Imi aduci te rog un pahar cu apa? Intreba ea.
I-am adus nenorocitul de pahar, in timp ce ea continua sa vorbeasca.
-Si sora ta ce face? Cum e? Nici pe ea nu am mai vazut-o de mult.
-E bine. Foarte bine ii raspund.
-Nu te ingrijoreaza faptul ca tatal tau a plecat asa, fara sa zica nimic?
-Nu, ii spun cu o voce plictisita.
-Daca nu se intoarce pana maine, o sa sun la politie. Cine stie ce face si pe unde o fi. Poate are necazuri. Cum sa lase doua copile asa, in voia sortii?
-Nu este nevoie.
-Pui pui, sa nu te deochi, zise ea ciupindu-ma de obraji.
Abia imi mai pot pastra calmul. Sangele imi fierbe in vene, simt ca o sa ezplodez intr-o criza de nervi daca nu imi da drumul.
-Am destul de multe teme, zic, incercand sa ascund furia care era gata sa explodeze.
-Atunci te-am lasat, zise ea.
Se ridica de pe canapea si se indreapta spre usa.
Ar face bine sa nu sune la politie, sau o sa-i para rau...

******************************
Stiu ca e ciudata cartea. As aprecia daca v-ati scrie opinia intr-un comentariu :3
Si btw, nu pot sa cred ca sunt pe Wattpad de nici doua zile si am ajuns #65 in horror. Mersi guys <3