Ușa se deschide cu o adiere ușoară. Inițial am crezut ca Dylan va urma sa apară din spatele ei, căci mă anunțase ca mă va vizita. Din cauza drogurilor pe care le injectam, aveam vedenii tot mai dese. Îmi întorc încetișor capul, de parcă cineva mă ținea. Simt o mână cum mă cuprindea de talie, apoi o mângâiere care mă făcea sa mă simt intr-o lume feerica. Totul părea un vis, dar totuși atât de real. Îmi întorc ușor și trupul spre ușa care se deschisese cu un scârțâit în surdină. Fața îmi rămâne impietrita, respirația mi se oprește în loc...
-A....Alice? Sunt eu. Te vizitez din nou. Te rog, nu mă alunga și de aceasta dată.
-Tata! Ai venit! Credeam ca nu o sa te mai văd niciodată!
-Când te-am lăsat eu, fiica mea? Știi ca ești cel mai de preț lucru al meu.
Rămân profund marcata de spusele tatălui meu. Alerg spre locul în care se afla și vreau sa-i sar în brațe. Însă când brațele mele i-au cuprins gâtul...
-Oh, tata! Nu te mai las sa pleci vreodată.
-Alice, cu cine vorbești?
M-am rupt de la pieptului lui și am ridicat ochii....Era Dylan. Totul fusese o halucinație
