Time Traveller's Notebook

Capitolul 2 ~ Old Self

Capitolul 2
  
   Am fost trezita a doua zi de catre alarma ceasului meu, simtindu-ma complet extenuata. Mi-am ascuns capul intre perne inchizandu-mi strans ochii in speranta ca odata ce alarma avea sa inceteze eu as fi putut sa readorm. Nici o sansa insa. 

     M-am intors pe o parte gemand, stiind ca nu mai puteam ramane in pat. Probabil ca era deja tarziu. Nefiind sigura cat era ceasul, mi-am intins mana dreapta spre noptiera, luandu-mi telefonul. L-am deschis imediat, fiind pentru o clipa orbita de luminozitatea sa mult prea mare. Dupa ce ochii mei s-au obisnuit cu lumina am reusit sa vad care era ora exacta.
 
   - Nu, nu, nu, nu, nu ! am strigat aruncand patura de pe mine si ridicandu-ma imediat in picioare. Nu sa poate sa fi dormit atat !

    Era trecut de ora 11.  Pana acum ar fi trebuit sa fiu deja la birou gata de munca. De ce nu ma trezise alarma ? 

    Fara sa reflectez prea tare asupra acestui lucru, am intrat imediat in baie pentru a-mi face un dus inainde de a pleca grabita la munca. Nu aveam timp de micul dejun. Nici macar nu imi pasa de felul in care aratam. Era ultima mea grija. 

   Am iesit pe usa, inchizand-o in graba in urma mea si mi-am scos telefonul din geanta, pregatita sa formez numarul taximetristului care ma lua in fiecare dimineata de acasa. Cand sa apas pe butonul de apelare m-am oprit, realizand in sfarsit ca nu aveam de ce sa ma grabesc. De fapt, nici macar nu aveam de ce sa ma indrept spre birou.

   Cu cat imi aminteam mai multe din ceea ce se petrecuse in ziua precedenta, cu atat imi venea sa urlu mai tare de frustrare. Imi pierdusem locul de munca. Definitiv. Si totul era numai din vina Johannei. 

   Fiind constienta ca ma oprisem in mijlocul strazii, blocand circulatia, m-am intors pe calcaie si m-am intreptat inapoi spre casa. Nu aveam nimic mai bun de facut afara oricum. 

  Reintorcandu-ma inauntru, m-am indreptat imediat spre bucatarie gandindu-ma sa imi pregatesc cateva felii de paine cu gem. Mi le-am asezat pe o farfurie si m-am dus in sufragerie, asezandu-ma pe canapea. Am luat telecomanda si am deschis televizorul, mutand de pe un canal pe altul. Nimic nu ma atragea. Uram talk-shourile, emisiunile satire sau actualitatile. Erau doar o pierdere totala de timp. 

   L-am inchis dupa, aruncand telecomanda inapoi pe masa. 

   Asta nu sunt eu, mi-am zis luandu-mi capul in maini. Nu pot sa stau aici si sa nu fac absolut nimic. Trebuie sa fac ceva. Orice. 

    M-am ridicat de pe canapea si am inceput sa ma plimb ca o disperata dintr-un capat in celalalt al camerei, gandindu-ma la posibilitatile pe care le aveam. 

    - As putea sa citesc ceva, poate o carte, mi-am zis ajungand in dreptul bibliotecii. 

    Am ales o carte la intamplare, nepasandu-mi de subiectul acesteia si dorindu-mi doar o mica distragere. Am deschis-o imediat, incepand sa citesc primele randuri ale acesteia. M-am oprit dupa cateva minute. Cu cat incercam mai tare sa ma concentrez asupra cuvintelor, cu atat aveam mai mare impresia ca nu reuseam sa fac nimic cu acest lucru. Am inchis cartea cu tristete si am pus-o la locul ei, inapoi pe raft. 

   Pe cine incercam sa pacalesc ? Normal ca nu puteam sa fac un lucru atat de simplu precum cititul. Niciodata nu facusem asta. Niciodata nu statusem atata timp in casa. 

   Mi-am intors privirea spre ceasul de pe perete si am oftat. Trecusera abia 25 de minute de cand intrasem in casa si eu abia daca mai puteam suporta sa stau inauntru. Cum era posibil sa fi trecut atat de putin timp ? Si cum de isi putusera dori atat de multe dintre fostele mele colege sa ramana acasa macar pentru o zi ? Era o nebunie !