Ce mă enervează pe mine la oameni

Dezamagirile

Dupa cum am spus in celelalte capitole (bine in cateva), puteti propune si voi subiecte, iar @AlienSolar a propus sa vorbim despre cum ne dezamagesc prietenii apropiati sau mai bine zis cei mai buni prieteni. Bineinteles fiind un subiect sensibil nu am vrut sa il ating, dar pentru ca a fost propus de un cititor il voi discuta, adaugand si dezamagiri din alte relati i(familie,dragoste,cultura,etc).Sa incepem.

1.Dezamagirile in cuplu:

Ai toata increderea in el, il iubesti, vrei sa fiti fericiti, ii esti fidela, ii spui totul ca mai apoi sa aflii ca din partea lui nu este reciproc.

-ii spui totul despre tine si nu ii ascunzi nimic, ii povestesti cum s-a dat un coleg la tine pentru ca tu esti nevinovata, iar el nu are incredere in tine si se supara. Ca mai apoi sa afli de la altcineva ca si la el s-a dat intr-o zi o colega dar el ti-a ascuns. DEZAMAGIRE.

-sunteti la inceput (genul de relatie care o ia usor, este frumoasa, inocenta, nu aceea in  care va cuplati sa va dati mari si va spuneti din prima secunda "te iubesc"), iar tu iti faci curaj sa ii spui ca il iubesti, apoi el nu face decat sa zambeasca. DEZAMAGIRE.

-ii spui mereu ca face gesturi ciudata, care arata ca ar placea-o pe fata respectiva, iar el te acuza si se supara pe tine spunand ca esti geloasa si nu ai incredere in el, se desparte de tine, ar peste o saptamana il vezi de mana cu ea sarutandu-se. DEZAMAGIRE.

-mergi cu el la o petrecere si se uita dupa toate, danseaza cu toate, iar tu nu numai ca nu te simti ca fiind iubita lui, dar devi si o straina.

-abia asteptai sa fie ziua lui, ii spui prima la multi ani la 00:00, iar el isi aminteste de ziua ta abia pe seara.DEZAMAGIRE.

2.Dezamagirile in familie.

-iti doresti mult un catelus sau o pisicuta, asta te-ar face fericit, te-ar umple de bucurie si ai avea inima plina de dragoste, o pufosenie pe care sa o rasfeti si sa o alinti, iar parintii nu ti-o cumpara pentru ca sunt egoisti si nu vor o responsabilitate in plus, oricat de devotat ai fi sa-l ingrijesti.

-iei o nota de 10 dupa ce ai invatat pe rupte si ajungi acasa bucuros, ii spui nota si primesti un "ok" sau "bravo" spus in sila .In alta zi vi cu un 7 pentru ca ai gresit ceva simplu la care s-au pierdut multe puncte (zic si eu), parintele face crize si iti reproseaza pana iti scoti ochii.

-daca parintele vede ceva ce ii convine la un alt copil tine neaparat sa te faca sa te simti prost "i-a uite el ce poarta ,el ce nu stiu ce",dar daca si tu vezi ceva de laudat "i-a uite ce fata moderna are unghii ,tu nu ma lasi pe mine", nu auzi decat "sa te intereseze doar de tine nu de altii". Aici e partea cand merita sa auda si ei "alti parinti fac aia", dar asta nu se intampla.

3.Dezamagirile de la scoala

-inveti pe rupte toata noaptea, esti convinsa ca o sa stii tot, testul te deruteaza si din doua mici greselute te trezesti cu nota 6. Da, ai muncit atat pentru un 6 care iti mai strica si media.

-muncesti toata noaptea la un desen si iei 4 pentru ca profa il considera gresit. Un alt tip nu il face deloc si ia 4 pentru ca nu si-a facut tema, pai asa dormeai si tu linistit toata noaptea ca si-asa si-asa tot 4 ai luat. Dar ai zis sa muncesti sa incerci ca poate i se face mila si da macar un 6.

-ai 2 de 4. Alte persoane primesc o nota mare pe degeaba ca doar na sa treaca si ea, iar pe tine te asculta toata ora si inclusiv ora viitoare.

4.Dezamagirile prieteniei.

Am ajuns si la subiectul propus de Alien. L-am lasat la final pentru a-l dezbate.

Cu totii ati avut cel putin un prieten "adevarat" pana la varsta asta .Ati trecut prin certuri serioase sau mai putin serioase, dar v-ati impacat. Am dreptate? Pana la un punct cand realizezi ca tot ce credeai despre persoana care se presupune ca o cunosti, a fost o minciuna. Pur si simplu esti socat si nu iti mai trebuie nimic. Ii povesteai fiecare secret, mare, mic,important, neimportant, orice.Credeai ca il intereseaza,ca te asculta pentru a da sfaturi, pentru a sustine apoi afli ca tot ce facea era sa critice in sinea lui/ei si sa considere a fi "penibil".Stiti, acel moment cand vezi ca face ceva o straina si te gandesti "ce penibil", asta sa faca si "prietenul tau cel mai bun/prietena".Trist,n u?Sau sa iti spuna ca "tipul ala nu te-a vrut" doar pentru a te face sa te simti prost cand de fapt nu a fost asa, tipul te-a vrut, tu nu, dar "bff" nici macar nu a fost atent la detaliu, voia pur si simplu sa jigneasca si nu stia cum. Sau acel prieten stie ca vrei ceva care poate fi greu de obtinut dar in loc sa te sustina incearca sa te faca sa o lasi balta pentru ca pur si simplu nu meriti acel lucru.Si asa realizezi ca tot ce credeai ca sti despre "prietenul" tau a fost o minciuna, are cu totul un alt caracter care nu iti corespunde si nu mai e nimic de facut.Si dupa ce tu te gandesti ca macar ai fost o prietena buna si raman amintiri frumoase iti reproseaza ca defapt nu l-ai sustinut niciodata si toata prietenia a fost o minciuna. Prietenii vin si pleaca, dar tu decizi cine ramane, as zice voi, dar fiecare stie ce e mai bine pentru el.