O zi poate schimba totul

Capitolul 35

- Sofia, am nevoie de tine puțin. M-am ridicat de pe scaun şi m-am îndreptat în spre direcția lui. Amândoi am ieşit din birou.

- Ce e?

- Anthony te aşteaptă în biroul lui. Se pare că e ceva foarte important.

Important? La naiba! Oare aflase că eu i-am făcut farsa? Nu avea cum, adică, aiii!!

- S-a întâmplat ceva? am făcut ochii mari, prefăcâdu-mă nedumerită, pentru a afla dacă Henry ştia de toată faza.

- Nu ştiu, poate i-a fost dor de tine! îmi trase din ochi.

Dor? mă bufni râsul, dar m-am abținut, nu voiam să mă dau de gol.

- Da, am răspuns ironic, dar numai după ce am făcut-o, am realizat.

Am tras adânc aer în piept, când am ieşit din lift. M-am uitat spre Sara şi i-am întâlnit privirea tristă. Mă speriase! Ce naiba făcea? Îşi strângea lucrurile..

- Sara ce faci?

- Împachetez, doamnă, zise ea printre lacrimi.

- Îm..împach..împachetezi? am bâlbâit eu.

- Da, domnul Anthony vă aşteaptă în birou.

- Ce se întâmplă, Sara? Te-a dat afară?

- Da, mi-a răspuns, văzându-şi de treabă, îşi punea lucrurile într-o cutie.

- Eu nu înțeleg..Sara explică-mi naibii ce se întâmplă aici!

Uşa se deschise, Anthony apăru în ea, cu o privire întunecată şi fixă pe mine. Simțeam cum fiori fricii mă cuprind. Am înghițit în sec, inima începu să-mi bată din ce în ce mai tare.

- Intră! îmi ordonă el.

I-am aruncat o privire secretarei, dar ea îşi vedea de treburile ei.

- Intră! ridică tonul. Sau ai nevoie de invitații speciale?

Am intrat în birou, el trâti uşa şi se îndreptă spre scaunul lui.

- Ia loc, zise sec.

Era rece, schimbat. Oare din cauza maşinii? Dar nu pățise nimic sau a avut o problemă cu Sara?

Am luat loc fără să comentez, deşi în preajma lui îmi era greu să mă abțin.

Îmi aruncă un bilet, care se opri pe marginea biroului, gata să cadă, atunci când l-am prins.

- Ce e ăsta? eram nedumerită!

- Spune-mi tu..stătea rezemat de spătarul scaunului, jucându-se cu un pix, din când în când lovindu-l de birou.

Am aruncat cu teamă o privire peste bilet, deşi habar nu aveam ce putea să fie. Când..mi-am recunoscut scrisul, la naiba, era numărul meu de telefon, cel pe care i-l dădusem Sarei.

Eram şocată! Nu-mi vine să cred că Sara i-a spus. Nu părea genul. Esti o idioată, Sofia! Cum să-ți treacă prin cap să faci aşa ceva? Iar acum ea plăteşte şi după cum arăta starea lui Anthony în acest moment, şi tu o vei face!

- Eu..m-am bâlbâit.

- E numărul tău sau o să-mi spui că nu? Aş putea să-l formez şi mi-ar apărea direct numele tău.

- Nu, e al meu, am zis eu hotărâtă. Trebuia să fiu mai puternică în fața lui şi să nu mă las.

- Recunoşti? Şi ce caută aici, eu am numărul tău!

- Ştii bine ce caută aici! Sigur Sara ți-a zis..

- Ai, Sofia! Îți cam place să te joci cu focul.