The Hunter

Antrenamentul

A doua zi ma trezisem foarte obosit. Avusem cosmaruri toata noaptea. M-am ridicat usor din pat si am inceput sa analizez mai bine acea "pestera". Era destul de mare si chiar primitoare. Peretele cu trofee era chiar in capatul ei. Patul era facut din niste scanduri si umplut cu lana, oricum era foarte confortabil. La iesirea din pestera era facuta un fel de usa care acoperea toata gaura facuta in stanca. Am deschis usor usa si am iesit afara. Soarele ma orbise, era destul de intuneric in pestera. Cand m-am uitat mai bine, acea pestera era pe un munte, se vedea o jungla intreaga din acel punct.

-Hei! Te-ai trezit? O voce autoritara care ma face sa tresar. M-am intors repede si am rasuflat usurat vazandu-l pe Rengar cu un cerb pe umar.

-Da. Dar tot sunt obosit. 

-Eh.. O sa te trezesti pe parcursul zilei. Afisand-umi un ranjet larg.

-Da. Sper...

Atunci o imagine imi venise in minte. Mama mea devorata de acea creatura. Am cazut in genunchi ignorand durerea provocata de piciorul rupt si am inceput sa plang. 

-Hei pustiule, ce s-a intamplat? Ma intreba Rengar in timp ce se puse langa mine.

-Mmama.. Am reusit sa murmur eu. 

Atunci Rengar stranse pumnul si intr-o fractiune de secunda infinse cutitul in pamant in fata mea.

-Jur ca voi ucide acel monstru in numele mamei tale.

Eu atunci l-am privit stergandu-mi lacrimile si luandu-i cutitul din pamant si bagandu-uil in teaca am spus. 

-Sper sa te tii de promisiune.

El imi zambi larg si ma lua in pestera. Acolo incepu sa transeze cerbul pentru al gati.

-Tu l-ai vanat? Intrebasem eu. 

-Da. 

-Si cum a fost? V-ati luptat? A fost greu?

Rengar a inceput sa rada.

-Nu nu a fost greu si nici nu ne-am luptat. Cerbii nu stiu sa se lupte. Spuse el razand. 

Dupa ce termina de gatit m-a chemat afara undeva langa pestera unde era o masa rotunda de lemn.

-Mananca si incepem antrenamentul. Spuse rupand o bucata din cerb si infulecand-o dintr-o inghititura.

-Ce antrenament. Intreb eu speriat.

El se uita la mine si imi zambi. 

-Doar nu crezi ca am sa-l vanez pe Kha'zix singur. Nu? Mai ales cand razbunarea mea e minima pe langa pierdera cauzata de el pentru tine.

-Serios? Spun eu. Chiar am sa ajung ca tine? Un mare vanator? 

-Daca o sa rezisti.. Da

-Bine... Asta ma cam sperie. 

-Glumeam. Spuse el razand.

Am oftat si am inceput si eu sa rad. 

-Si unde trebuia sa ajungi cu avionul? 

-La New York la tatal meu.

-Aha. Si ce v-a cauzat prabusirea? 

-Nu stiu. Am auzit doar ca trebuie sa aterizam fortat si mi-am pierdut cunostinta. Dupa aceea m-am trezit in avion cu acea bestie langa mine. Apropo iti sunt foarte recunoscator ca m-ai salvat.

-Pentru nimic. Spuse Rengar ranjind si ciufulindu-mi parul.

Am terminat de mancat si Renga imi spuse sa vin dupa el. Dupa ce am coborat cam 100 de metri am ajuns intr-o pajiste cu iarba mare. In mijlocul ei se aflau niste manechine ca niste sperietori de ciori. Rengar se uita la mine si imi spune. 

-Stii sa te lupti? 

-Aaa.. Nu. 

-O sa avem multe de invatat. 

Prima data imi aratase lupta corp la corp. I-am cerut sa-mi exemplifice. Am ramas uimit cand am vazut ca sare de pe un manechin pe altul in mai putin de o secunda lovindu-l cu atata forta incat sareau paiele din el. 

-Wow... Esti foarte bun. 

-Da.. ce sa spun. Ma antrenez de la varsta ta. Si eu am ramas fara mama. A trebuit sa invat sa supravietuiesc.

-Cu mama ta ce s-a intamplat?

-Pai cand eram de varsta ta. Intr-o noapte m-am trezit intr-un tipat groaznic. Eram mama ucisa de o creatura ce semana cu un gandac urias. 

-Kha'zix? 

-Nu, tatal lui. Cand vazuse asta tatal meu sarise pe el si se luptara mult timp.

-Si cine a castigat? Intreb eu.

-Nimeni. Amandoi au murit.

-Oh.. Imi pare rau.

-Asta a fost de mult si oricum ucigasul mamei si-a luat pedeapsa bine meritata. Acum trebuie sa ne concentram in al prinde pe Kha'zix.

-Bine. Am spus eu in timp ce ma ridicam. Acum invata-ma sa ma lupt. 

Am fost foarte atent la Rengar si la miscarile lui. Am exersat pana cand se facuse intuneric. In prima zi nu am invatat foarte multe. Insa Rengar era mandru de mine. 

Cand am ajuns inapoi in pestera inainte sa adorm ma gandeam la orasul meu.

-Oare ma voi obisnui aici? Il intreb eu pe Rengar 

-Daca vrei poti sa faci orice. Imi spuse el invelindu-se mai bine. 

-Am sa incerc. Oricum nu am de ales. 

Rengar incepu sa chicoteasca. 

-Bine acum noapte buna. Ii spusem eu. Si nici macar nu stiu daca raspunse ca am si adormit.