The Hunter

Rengar vanatorul

-Mami! Cand ajungeem?

-Cam intr-o ora Max.

Terminand de zis acestea se simti o zguduitura puternica. Avionul se prabusea.

-Vom efectua o aterizare fortata. Va rugam pastrati-va calmul. Max o tinea strans de mana pe mama lui, se auzi o bubuitura asurzitoare avionul ciocnindu-se puternic cu pamantul.

Max deschise ochii usor.. Vazand o creatura care semana cu un gandac urias. Se dezmetici mai bine si observa ca acel gandac ii devorase mama si aproape pe toata lumea din avion. Frica si adrenalina ii cuprinsera mintea. Scapa un scancet printre buze. Creatura il auzise si in 2 secunde fu fata in fata cu el. Acesta se ghemui si astepta o lovitura fatala. Deodata se auzi un strigat asurzitor si dupa aceea o trantitura. Cineva se lupta cu acea creatura. Max a incercat sa se ridice si sa fuga dar a realizat ca avea piciorul rupt si nu putea face nimic. A asistat la intreaga lupta. Cand creatura primi o lovitura, printr-un salt se facu nevazuta, atunci acel om misterios se intoarse spre Max.

-Esti bine? Il intreba cu un zambet pe fata.

-Da.. asa cred. Dar ma doare foarte tare piciorul drept.

-Lasa-ma sa vad. E rupt.. Atunci il ridica usor si il duse intr-o pestera. Acea pestera arta ca o casa, iar acel misterios era mai mult tigru decat om. Era foarte solid, parul alb il avea prins in cateva codite care in loc de clame aveau dinti. Era imbracat intr-o armura din piele tare care la soldul drept avea o teaca unde statea un cutit urias. Fata ii era stranie, serioasa. Avea o cicatrice care ii trecea prin ochiul stang peste care purta un petic din piele.

-Gata, am ajuns. Spuse el punandu-ma intr-un fel de pat. Am uitat sa ma prezint, na numesc Rengar. Pe tine cum te cheama?

-Ma numesc Max. Am soptit eu oftand zgomotos. Cine sau ce era acea creatura?

-Il cheama Kha'zix. Spuse el strangand din maxilare. Dusmanul meu de moarte.

-Si de ce ne-a atacat. Il intreb eu.

-Este o creatura a vidului. Are permanenta nevoie de hrana pentru a se adapta. Pentru a evolua.

-Dar totusi de ce sunteti asa mari dusmani?

-Banuiesc ca miai vazut cicatricea. Nu?

-Da. Rapsund eu.

-El mi-a facut asta... Eu sunt vanator. Poate nu ai observat dar peretele din spatele meu e plin cu trofee.

Intradevar nu observasem peretele acela. Am inceput sa-l analizez. Era plin de capete, unele pe care nu le vazusem niciodata. Erau tot felul de animale, unele chiar nu erau de pe aceasta planeta.

-Wow. Am spus eu ramanand cu gura deschisa.

Rengar incepu sa rada.

-Gata. Ti-am rezolvat piciorul imi spuse zambind.

Eu uitasem de piciorul rupt, care era deja pus intr-un fel de husa din piele care mi-l imobiliza.

-Multumesc. Ii spuse-m zambindu-i in coltul gurii.

-Pentru putin. Dar acum trebuie sa te odihnesti. Maine o sa stam de vorba sa ne cunostem mai bine.