Rigor Mortis

Deus Ex Machina

Uneori e bine să faci o pauză. Să te oprești din tot ceea ce faci, orice proiect, orice activitate și să îți tragi suflul pentru o zi, două, o lună (la unii chiar un an). E bine să știi că poți oricând să te oprești din drum și să te așezi, să porți un monolog adresat cu stelele până te răpește Orfeu și a doua zi să o iei de la capăt. Eu n-o fac și n-o voi face niciodată. De ce te întrebi?

Pentru un om care tânjește după măreție, fiecare zi pierdută e un obstacol în calea gloriei. Eu vreau să fac ceva cu viața mea. Nu merg după principiul "trăiește-ți tinerețea", asta e pentru ratați. Eu vreau să îmi trăiesc VIAȚA. Asta înseamnă să faci unele sacrificii până la un moment dat. După care începe adevăratul trai. Tinerețe? N-am trăit-o decât biologic. De ce să pierd timpul acum câțiva ani amărâți și limitați ca posibilități când pot să lupt pentru o perioadă ulterioară, nedeterminată ca durată, plina de lux, distracție, oameni de calitate și posibilități infinite? De ce să-mi vând sufletul acum pentru o piatră, când pot să-l dau mai târziu pentru un Imperiu?

Nu știi niciodată dacă după colț vei da de un sac cu aur sau de un cuțit în spate. Eu îmi creez singur oportunitățile. Norocul e doar un cuvânt pentru mine, tot ce am, tot ce am făcut, am făcut prin muncă. Nu m-am născut "cu lingura de argint la gură" după cum ar zice englezul. Nici nu mi-aș fi dorit, mai bine aș săpa singur până dau de diamante. Nu mă mulțumesc cu puțin, n-o voi face niciodată. Eu sunt o bestie, nicio pradă nu e destul de mare pentru mine.

Fiecare zi din viața mea a fost o lupta. Every fucking day. Și știi ceva? Încă nu s-a terminat. Nici o șansă. Nu mă plâng. De când mă știu am avut parte de o viață dificilă, am trecut prin lucruri pe care nu le-aș dori nici celor mai mari dușmani. Lucruri despre care nu poți vorbi cu nimeni, lucruri știute doar de cei care au fost acolo. Ele rămân închise în mine acum și pentru totdeauna. Din slăbiciuni le-am transformat în calități. Așa și trebuie. Whatever doesn't kill you makes you stronger. Și s-a întâmplat. AM DEVENIT UN ZEU! Îmi vrei răul? Poți să încerci, deja ai devenit un nimic pe lângă mine. Doar dacă îmi îndrept privirea spre tine ți-am obliterat ființa în neant. Îmi vrei binele? Vino lângă mine în Olimp, vom domni peste muritori împreuna. Eu nu exist doar de dragul de a exista, eu am un scop. De ce să nu fac din el o plăcere?

Am început discuția de la pauze. Oamenii puternici nu au nevoie de așa ceva. Noi oricând găsim, chiar și în cele mai critice momente, un încă 1% care să ne împingă mai departe. Churchill a înțeles bine: "If you're going through hell, keep going". Sunt deja în iad, ce am mai bun de făcut? Să mă opresc? Never. Chiar și în flăcări merg mai departe. Voi face din acele flăcări o armură. Astfel vor sta dracii departe. Dacă e nevoie devin liderul lor. Lucifer, scaunul ăla e pentru regi nu pentru bufoni! Dă-te jos, că mi-l murdărești! Mi-ai zis că nu pot, că-s slab, ai încercat să îmi iei totul! Ghici ce, e ziua judecății, și am venit să-mi recuperez datoria!

Nietzsche avea dreptate: exista oameni slabi și oameni puternici. Eu am continuat: moralitatea nu e decât o scuză a oamenilor slabi care visează la măreție. Dreptatea și empatia se îmbină doar într-o iluzie, un sistem de apărare al minților lor incompetente. Dacă vrei să ajungi în vârful lanțului trofic trebuie să calci pe cadavre, nu să te îngrijești de ele. Nu spun că răutatea e o soluție, nu, am lăsat în urmă acel alter-ego. Spun doar că fiecare doarme după cum își așterne. Dacă cerșești mila nu ești demn de ea. Ajută-i pe cei în nevoie dar doar până în punctul din care se vor descurca singuri. Astfel îi înveți să evolueze, nu îi transformi în paraziți ci în alți prădători care într-o zi poate se vor alătura haitei tale. Înconjoară-te cu oameni de calitate. 10 oameni conduși de un lup vor măcelari 100 conduși de o oaie. Eu aleg să fiu lupul.

La ce a fost nevoie să renunț te întrebi? La timp pierdut aiurea, la prezența oricărui viciu, la relații pasagere, la oameni slabi, ratați care doar te trag în jos. Asta a fost partea ușoară. În afară de asta adaugă somn, odihnă, ieșiri, sănătate uneori. Nu e un drum pentru oricine. Dacă intri în jocul ăsta intri că să câștigi. Nu te joci, fiindcă te-ai juca cu focul. De pe calea asta te oprești doar mort. Nici coma nu e o scuză, ești dator față de tine însuți să o învingi. De ce am devenit așa te întrebi? Se spune că cei mai puternici oameni ajung astfel pentru că nu au avut de ales. Nici mie nu mi s-au oferit opțiuni. În modul ăsta am fost crescut, educat, de când mă știu. În râurile astea m-a aruncat viața în general. Nu am avut de ales decât să câștig și să fiu cel mai bun. Asta am făcut.

Și te descurci singur să faci toate astea? Dă-mi voie să-ți răspund cu o altă întrebare: cum altfel crezi că am reușit? Așa sunt construit, să lucrez singur. Cercul meu de prieteni e foarte strâns, după cum am zis mă înconjor cu oameni de calitate, nu dau doi lei pe cantitate. Nu-mi place să cer ajutor, o fac doar în situații critice. În rest îmi place să-l ofer, sincer. Cât despre iubire, lucrurile sunt simple. Nu am timp și nici chef să-mi pierd timpul în relații de formă, de plictiseală, fără însemnătate. Momentan nu am timp și nici chef să sar dintr-o floare în alta. Îmi pare rău, dar mă respect și am standarde. Caut o femeie cu care să construiesc imperiul de care vorbeam, cu care să trec prin foc și sânge. Vreau o regină, nu o curtezană. Alea sunt peste tot. Dacă nu îmi ești alături acum, când sunt jos, ce drept ai să vii cu mine mai târziu când mă voi afla în vârful piramidei? Treci înapoi jos în mediocritate și vezi-ți de viața ta patetică. Dacă aleg o femeie înseamnă că sunt dispus să o iau etern de-a dreapta mea și să îi ofer întreaga lume dacă îmi cere. Cu sau fără ea tot ajung acolo unde mi-am propus. Ce îi ofer e o șansă nu o rugăminte. Accepți primești TOT, pe viață, nu cer în schimb decât iubire și onestitate. Nu vrei, nu e nicio problemă, femei ca tine sunt peste tot, bărbați ca mine nu vei mai găsi nicăieri. Dacă preferă oamenii de nimic, înseamnă că și ea este la fel și îmi pierd degeaba timpul cu dânsa. . Timpul le va dovedi că am dreptate, întotdeauna am.

Singurul meu model în viață sunt eu peste 10 ani. Când se va împlini timpul și mă vei întreba din nou răspunsul va fi același. Îmi dedic viața îmbunătățirii personale. De mic copil am fost învățat să fiu perfecționist: pentru unii binecuvântare, pentru alții blestem. E un proces continuu, asiduu, ce se manifestă pe toate planurile: intelectual, fizic, social, emoțional, spiritual. Am devenit un etalon pentru bărbatul perfect. Dacă nu mă crezi înseamnă că nu mă cunoști. Defectele mele, odată percepute, devin calități. Nu repet aceeași greșeală de doua ori, o transform într-o lecție. Și niciodată nu mă opresc din învățat. Poate crezi că sunt arogant. Mi-am permis în cadrul acestei discuții. De ce? Pentru că uneori modestia (subliniez uneori) nu e cea mai bună soluție. Aici, acum, mi-am propus să dau cărțile pe față, cu un zâmbet larg. Nu am nimic de ascuns. What you see is what you get. Adică perfecțiunea. Trebuie să fii orb să nu vezi asta. Ah, și încă nu am terminat...

Și acum o concluzie, nu? Ceva simplu...Gândește-te că ce auzi acum e doar începutul. Dacă ai impresia că succesul și potențialul meu sunt imense acum, încearcă să mă proiectezi peste 10 ani. Apoi 20. Dacă nu ai văzut vreo 2 Ford Mustang-uri, o vilă în Miami, un penthouse în New York, un dulap de costume de la Armani și o femeie ca o zeiță mai încearcă o dată. Poate de data asta îți iese.