O zi poate schimba totul

Capitolul 27

-Ah, serios? făcu ochii mari și își acoperi gura cu palma. Oh, cât de rău îmi pare, dar tu să nu știi să dansezi, nu aș fi zis.

- Mă provoci, Anthony! Și o să iasă rău!

- Bine, gata, râse el, sălbatico! Nu te agita! Am uitat să te anunț, credeam că știi, adică nu ai mai fost la vreo nuntă?

- Mai ai și alte vești pe care le-ai uitat?

- Nu. Calm! E ziua nunții tale, nu te enerva, iubito!

Ah! Îmi vine să plâng de nervi. Abține-te Sofia!

- Nicio iubito! Eu nu dansez, ai înțeles? Trecem peste pasul acesta..

- Nu putem, e un ritual, trebuie făcut, îmi zâmbi el. Te lași condusă de mine..și totul va merge, mă privi el cu ochii lui mari și pătrunzători, colțul gurii i se ridică, formând un zâmbet.

Cum putea să îmi atât de drag și să-mi vină să-l bat în același timp?

La naiba, acum aveam emoții pentru un dans! Ce aiurea! Când cel de la microfon ne-a chemat pe ringul de dans. Melodia acoperi toate vocile din încăpere, toți ochii erau ațintiți asupra noastră, Anthony mi-a întins o mână, în care am așezat-o pe a mea, iar cealaltă și-a pus-o după mine, cuprinzându-mi spatele, eu mi-am așezat mâna pe umărul lui. Îmi zâmbi, era semn că și eu trebuia să zâmbesc, așa am și făcut.

M-am lăsat condusă de el, simțeam cum pusese stăpânire pe mișcările mele, continuând să mă privească exact în ochi, iar eu la fel. Eram ca și într-o poveste, departe de aici, într-o lume a noastră, dar mă mințeam singură, de fapt, noi erau doar două marionete, a unei piese de teatru, un rol care nu ne avantaja, care nu promitea nimic. Mișcările lente și-au format un cerc, în care ne învârteam. Cât de real părea, respirația îmi era sacadată, eram pierdută în mrejele iubirii. Simțeam cum inima îmi dădea tare, aproape că o puteam auzi acoperind muzica din surdină. Palmele îmi erau transpirate, dar nu voiam să mă dezlipesc de el. Cât de fraieră pot să fiu, acum și aici m-aș lăsa pradă lupului cel rău. Zâmbetul lui perfect, îmi lumina priveliștea, nu-mi dorisem acest dans, dar acum nu mai voiam să plec de pe ring. Pluteam, eram fericită, deși știam că această fericire e doar în mintea mea.

M-am apropiat de el și i-am atins ușor buzele, contopindu-le cu ale mele. Când am auzit zgomotul aplauzelor, am realizat că melodia se încheiase, iar eu îl sărutasem. El mă privi nedumerit, iar apoi zâmbi și privi în jurul nostru, toată lumea se holba, cei de la revista făceau poze. Anthony mă luă de mână și mă conduse prin mijlocul mulțimii până la masă.

Timpul trecu destul de repede, iar acum trebuia să plecăm, în luna de miere. Primisem bilete spre Rio de Janeiro, Brazilia, lăsate de bunica lui Audrey. Din câte înțelesesem de la Dean, lui Anthony îi place foarte mult marea și mai ales Brazilia, chiar cunoscând și limba, din perioada în care filmase acolo un film.

***

Eram atât de obosită după drumul lung, mai ales că îmi fusese rău pe avion, am frică de înălțimi, iar după ziua tensionată, numai asta îmi lipsise.

Rio de Janeiro, era superb, clădiri înalte, aerul cald, briza oceanului. Hotelul era așezat lângă plaja Copacabana. Priveam cu uimire orașul, prin geamul din taxi. Îmi venea să spun un uau, la fiecare clădire sau străduță pe care o vedeam. Nu plecasem niciodată mai departe de 10 mile în afara Bostonului, așa că pentru mine era o premieră, iar pentru Anthony un chin. De ce? Pentru că mai fusese acolo, nu putea să fie pe platourile de filmare și în plus trebuia să-și petreacă timpul alături de mine timp de o săptămână.