O zi poate schimba totul

Capitolul 20

- Dar? aproape că am şoptit.

- Uite, Sofia, eşti prietena mea cea mai bună, dar Anthony nu e exact persoana, pe care o cunoşti.

- Ştiu că nu eşti de acord cu el, dar crede-mă nu-l cunoşti aşa cum îl cunosc eu.

Aproape deloc!

- Ba da, crede-mă. Tony nu e ceea ce pare, el...

Telefonul îmi vibră şi asta o întrerupse pe Darla, văzând că nu sunt atentă.

Era un mesaj de la Anthony. Nemernicul nici nu mă sunase, îi era mai uşor să trimită mesaj.

"La biroul avocatului într-o jumătate de oră. E urgent!"

Cu cine credea că vorbeşte? Nu eram una din fufele lui şi nu aveam de gând să merg unde vrea, când vrea la comandă.

"Nu am timp. Sunt ocupată."

- E el? mă întrebă Darla, sorbind din cafea.

- Nu, e de la o colegă de facultate, trebuie să merg şi pe acolo.

Nu-mi plăcea să o mint pe Darla, dar nu voiam să-mi ia telefonul şi să-mi citească mesajele cu Anthony.

Nu ştiu dacă mă crezuse, însă era bine că nu-mi verifica sau nici măcar nu intenționa să vadă ce mesaje scriu.

Ah, nu fusesem la facultate de o lună, deşi pentru că lucram deja în domeniu nu era necesar să merg zilnic sau săptămânal.

Nici la muncă nu fusesem, încă eram în concediu urma să merg de săptămâna viitoare, dar cu nunta, cred că aveam nevoie de mai mult timp liber.

"Sa fim serioşi, ce treabă ai putea să ai tu?"

Haha! Chiar are impresia că nu fac altceva decât să stau în casă şi să-l aştept pe el, oh, prințul idioțiilor să mă scoată din casă? Nu avea habar cu cine avea de a face! Eu nu mă voi lăsa intimidată de el!

"Sunt la o întâlnire. Vorbim mai târziu."

Râdeam în sinea mea, chiar aveam un zâmbet tâmpit pe față. Însă Darla era şi ea ocupată cu telefonul, ca să mai observe ceea ce fac eu.

"O întâlnire, mă amuzi. Lasă vrăjeala şi te aştept în fața casei în jumătate de oră."

Crede că nu pot să am o întâlnire? Mă enerva din ce în ce mai tare.

"Ne auzim mai târziu. Sunt cam ocupată şi nu am timp să scriu mesaje unei persoane neimportante."

- Darla? am încercat să-i atrag atenția.

- Spune, amiga!

- Eşti bine? Nu ştiu îmi pari..distrasă!

- Sunt bine, încercă ea să-mi zâmbească. Ştiam că nu e ok.

- Sigur?

- Ah, eu sunt bine, doar că...

- Crezi că Henry are pe altcineva?

- Nu are, a fost doar o bănuială, dar nu are. Am încredere el şi mă simt vinovată că m-am gândit că poate avea.

- Henry e un bărbat minunat, care te iubeşte, foarte mult şi ştii asta! Ți-a dovedit-o de atâtea ori şi m-am şocat când mi-ai cerut să-l urmăresc la petrecere. A fost singur şi îmi părea trist, probabil, pentru că nu erai acolo.

- Ştiu, doar că, am fost plecată..am greşit, Sofi.

- Nu te mai gândi la asta, nu trebuie să fii supărată. I-ai zis asta şi lui Henry?