-Ahh....cat mai trebuie sa stau in padurea asta. -Devine plictisitor...si se si intuneca. -Ma joc v-ati ascunselea de ore intregi cu sora mea mai mica Alexandra. "Ok tot ce trebuie sa faci este pur si simplu sa o gasesti si ai plecat de aici" imi spun in minte.
Ma ridic in capul oaselor si ma apuc de treaba.Putin timp si vad niste pantofi dupa un copac -In sfarsit!
Ma duc spre copac incetisor si.... -Ce ?? -Am luat teapa...!Sunt pur si simplu niste pantofi lasati aici vraiște in padure. -Asta inseamna ca m-ai am de cautat.
Acum e intuneric afara si era destul de stresant. Mereu am avut ceva cu padurile intunecate. -Mai bine m-aş grabi.
Mergand aud in spatele meu niste zgomote. Veneau din spatele acelui tufis.
-Haide ! poti sa te uiti doar ai 17 ani , nimic nu se poate intampla.(Vorbesc cu mine)
Cateva secunde dupa....
-Nu mai gasit!
-Aaaaaaa!!!! Ce nai...? Ce ai pe fața?
Ma holbam uimit la sora mea si masca de pe fata ei, pana sa realizez ca avea o masca de doctor din acela care trata ciuma...nu o am cu istoria...
Totusi nu imi vine sa cred ca sora mea a reusit sa gaseasca un obiect asa vechi. Arata asa de bine curatat si parca si lucea putin in lumina lunii mari si curioase care privea intregul eveniment.
-Unde ai gasit asta? O intreb eu. -Era agatata intr-un pom si stiu bine ca ti-ar fi placut asa ceva. -Ce sa caute un obiect asa antic agațat intr-un copac? Prea multe intrebari. Mai bine am merge acasa e deja tarziu , îi spun eu Alexandrei.
-Si masca? Intreaba ea? -O luam cu noi :) , spun zambind.
In drum spre iesirea din padure eu inca ma gandeam la masca pe care o aveam chiar in ghiozdanul meu. Ma opresc putin din mers pentru a o lua si a o pune pe fața. -Ce sentiment tare
Imi continui drumul spre casa cu masca pe fața. Cand...aud o şoaptă venind din spatele meu. Logic ca m-am intors , dar nimic. Apoi şoaptele au continuat una cate una....acum erau peste tot. -Ce se intampla??? Am incercat sa mi-o dau jos dar nu mergea. -Ajuta-ma !! La strigatul meu Alexandra a incercat sa o dea jos dar in zadar. Dintr-o data Alexandra se opri si incremeni. -S-a intamplat ceva..? Se uita atenta undeva in spatele meu. Chiar in acel moment se oprisera soaptele. Nu a durat mult timp pâna ca o altă şoapta sa imi spuna sa ma uit in spate. Zis si facut.
Acum inteleg. Era chiar acolo in indepartare. O umbra care parea a fi a unui barbat. Tot ce facea era sa stea si sa se uite la noi.
Nu vroiam niciun fel de conflict asa ca am grabit pasul spre casa.
Alexandra a inceput disperata sa ma traga de maneca. -Uite!
Ma uit in spate si vad aceeasi figura neagra . Singura schimbare era ca acum alerga spre noi cu viteza si urla.
Îi spun incet Alexandrei: -Fugi !
Doar in cateva momente am luat-o la guana. Tipetele "lui" parca ma zgariau pe urechi. Deveneau cat mai asurzitoare , dintr-o data cad pe jos. Imi tin mâinile la urechi dar degeaba nu era nici o schimbare.
Mi-a stat inima in loc cand am simtit o mana rece sloi atingandu-mi gatul usor la inceput dar mai apoi ma ridica violent si imi bloca respiaratia. Ma tinea ridicat.Avea atata putere Am incercat sa ma opun dar acesta strangea mai tare. Era el cel care a venit dupa noi. Eram îndeajuns de aproape incat sa il observ mai bine .
Purta o roaba neagra si o palarie neagra care se observa foarte greu prin intunericul patrunzator al noptii. In rest nu ii puteam vedea fața. Nu mai puteam rezista. Simteam usor cum mi se inchid ochii de la lipsa de oxigen.
-Nu este bine sa furi.. spuse acesta cu o voce ragusita. Pot introduce boala in tine!
Atunci mi-a dat drumul pe jos. Puteam sa respir din nou. Ma intorc spre calea pe care a luat-o ca sa vad ce va urma sa faca.
Si urma sa faca fix ce credeam. Se intrebta spre sora mea.
-Nuuu!! Criminalule ce vrei de la noi???
Atunci se intoarse si se uita fix la mine. Acum îi puteam observa fața. Aceasta era zgariata si arsa deasemenea unul dintre ochii acestuia era strabatut de o cicatrice.
Se indrepta spre mine. Puteam simti din nou mainile lui reci si strapungatoate. Atunci doar dintr-un singur "clâc" acesta deschise masca de pe fața mea si o puse pe a sa. Arata exact ca acei doctori.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Dupa ce recuperase ceia ce vroia a pus din nou mana sa pe gatul meu ținandu-ma cat maj strans. Deasemenea a scos din roba sa doua țepuşe ca nişte seringi care si le puse pe degetul arătător si pe cel mijlociu.
Tot din roba scoase un baston la fel de negru ca toate hainele sale. Pe baston se putea observa un vultur, evident.... tot negru.
Acesta isi infipse bastonul in pamant, iar apoi incepu sa se holbeze la mine si sa ma studieze.
-Esti curat(in sensul ca nu am nici o boala).... spuse acesta cu aceasi voce ragusita. Apoi imi sopti la ureche : Nu pentru mult timp.
In acel moment cand am vrut sa țip acesta a luat mana de la gatul meu si a pus-o pe gura apoi incet, incet apropia seringile spre mine Ma consideram mort.........
Acesta se opri si spuse -Inca nu esti mort....
"Ce naiba , asta citeste ganduri!?" Ma intreb eu in minte.
Dupa ce spuse acele cuvinte usor si delicat isi dadu palaria jos pe care o puse pe gura mea.
Parul lui NEGRU intunecat nu se observa deloc pe cerul noptii si flutura in vant ca un cosmar trecator.
La fel de incet scoase de dupa ureche un pamflet.
- Ce.....?Pe de alta parte mai esti si magician?
Acesta nu spuse nimic dar aproprie cartea de vizita de fața mea.
Pe aceasta puteam sa vad un numar de telefon si un nume:
