O zi poate schimba totul

Capitolul 18

Audrey, ea fusese un sprijin pentru mine, fugeam de multe ori la ea când aveam probleme emoționale, mă înțelegea sau când mă certam cu părinții, în special cu mama. Îi eram datoare lui Audrey, când am citit scrisoarea, mă emoționă, iar atunci am promis că îl voi ajuta pe Anthony, să se schimbe. Doar că speranța lui Audrey că acesta se va îndrăgosti cu mine, i-a fost spulberată de mult.

Îmi pare rău, Audrey, dar eu nu voi putea fi femeia iubită pentru Anthony, niciodată! Dar îl voi ajuta să se schimbe, să renunțe la anturaje, la alcool şi droguri. Şi-l voi ajuta pe Anthony, să-şi găsească aleasa.

La naiba, Sofia! Te auzi ce spui? Să-i găseşti aleasa?

M-am trântit pe marginea patului şi am început să plâng.

Mă voi distruge singură, dacă mă mărit cu Anthony, o să fiu martoră la propriul meu dezastru emoțional. Cine şi-ar face asta cu propria mână? Nimeni...

Am decis să intru în jocul acesta murdar şi o să îl joc, chit că mă va costa!

Gândurile îmi fusese întrerupte, din cauza bătăii din uşă, tatăl meu intrase în cameră.

Mi-am şters lacrimile şi am încercat să mă calmez. Am tras adânc aer în piept.

- Eşti bine? mă întrebă el, apropiindu-se de mine şi se aşeză pe marginea patului, lângă mine.

- Da, tată, am zâmbit fals.

- Sofi, te cunosc, ştiu că e ceva cu tine. Te-ai certat cu băiatul acesta?

- Nu, chiar sunt bine, nu îți fă griji.

- Ne spuneam totul. Ce s-a întâmplat, Sofi? Am crezut că ai încredere în mine.

- Tată, nu e că nu am avut încredere în tine, dar toate s-au întâmplat atât de repede, în plus eu şi Anthony am mai avut o relație de două săptămâni, nu am crezut că de data asta va merge.

Dacă îl conving pe tatăl meu, înseamnă că pot oricând să fiu actriță.

- Ştiu..dar Sofi, deci Ray e de fapt Anthony?

Ok. Uitasem că îi povestisem de Ray. Eu îi spuneam foarte tatăl lui meu, mamei mai puțin. Mereu el mă înțelegea şi încerca să mă facă să iau cele mai bune decizii. Iar acum simțeam că e dezamăgit de mine şi pe bună dreptate. Nu mă consultasem cu el.

- Da! Ray e Anthony. Nu eram sigură de noi şi...

- Uneori facem greşeli din cauza dragostei. Când ne îndrăgostim nu gândim rațional, ba chiar nu gândim deloc. Dar Sofia de la a avea o relație cu un băiat la a te căsători. Nu crezi că te pripeşti?

Îmi privisem mâinile, inelul strălucea pe mâna mea, deşi îmi era puțin cam larg, trebuia să-i spun lui Anthony.

- Tată, eu îl iubesc pe Anthony ş vreau să mă căsătoresc cu el şi mâine!

Urma un şir de poveşti false de dragoste şi de minciuni extravagante. Trebuia să fac asta, chit că îmi dezamăgeam părinții, cel puțin pe tată, că mama e de mult dezamăgită, pentru că nu reuşi să mă transforme într-o păpuşă Barbie şi să mă mărite cu un bogătaş. Sigur era încântată că Anthony şi-a pus ochii pe mine.

- Bine.

Bine? Visez? A spus doar bine.

Citind mirarea de pe fața mea, îmi zâmbi.

- Ştiu că te surpinde atitudinea mea, dar dacă sentimentele tale sunt sincere, iar Anthony mi-a spus că vrea să se însoare cu tine şi că te iubeşte, eu nu pot să mă opun, ar însemna să fugi şi să stai departe de familia ta.

- Eşti cel mai bun tată din lume! am sărit să-l îmbrățişez.

Nu mă aşteptam să fie de acord, dar mă bucuram, măcar ştiam că îl voi avea aproape atunci când după un an, va trebui să divorțez de Anthony, atunci când contractul se încheie.

Toată ziua mi-o petrecusem în casă, am mâncat ciocolată şi m-am uitat la nişte filme de dragoste, la care am plâns ca o tâmpită. Cât de frumoase sunt momentele într-un film de dragoste, aşa ca în poveşti, dar nu seamănă cu realitatea, deloc.

Era aproape ora 7 pm, eu eram aşezată în pat şi priveam la laptoul din brațe.

Telefonul vibră. Sigur era Anthony, care voia probabil ceva.

"Ai aflat ceva? De Henry..."

La naiba! Uitasem să vorbesc cu Darla. De ce nu mă suna, poate era cu el.

"Eşti cu Henry?"

Am întrebat-o eu.

"DA. Deci amiga? Felicitări pentru logodnă mă aşteptam să mă suni.."

"Te sunam, dar am avut o noapte lungă. O să-ți povestesc. Henry e curat!"

Of, ce aveam să-i povestesc? Când nu puteam să-i zic adevărul? Începeam să mă satur de toate minciunile, la un moment dat mă voi încurca în ele.

"SUPER! Ieşim dimineață la o cafea?"

"Da, te sun. Te iubesc!"

" Şi eu."

Îmi părea ciudată. Dar cam asta se întâmpla când era cu Henry.

Oare unde o fi Anthony? Nu că mi-ar păsa, dar aveam de discutat nişte detalii, dacă a avut proasta idee de a mă cere în public, mai repede decât am stabilit.

ANTHONY

Intrasem în apartamentul lui V., după o zi lungă, mai ales pe platourile de filmare, m-au ținut la interogatoriu până Dean a apărut, dar după ce le-am explicat vânătăiile se datorau actului meu eroic de a-mi salva logodnica din mâinile unor nesăbuiți, au muşcat momeala, deşi Dean nu era convins.

Era aproape ora 11 pm, o ora până la miezul nopții, ajunsesem cam repede. Întunericul din încăpere, mă făcu să pipăi peretele până am dat de întrerupător şi am deschis becul. Se făcu lumină. Am văzut-o pe V. întinsă pe canapea, ciudat, de obicei eu dormeam acolo. Se ridică, pe semne, că mă auzi sau o deranjă lumina.

- Ai ajuns? îşi întinse mâinile în aer.

Era îmbrăcată într-un halat din saten, verde pal. Până şi mirosul pielii ei mă făcea să mă pierd. O voiam acum!

- Da, i-am zâmbit pervers şi m-am apropiat spre ea dezlegându-i cordonul de la halat. Te vreau, V. ! Acum!

Mi-am băgat mâinile pe sub halatul ei din saten, avea doar lenjerie, i-am mângâiat coapsele, plasându-i un sărut pe gâtul ei fierbinte.

- Nu, Anthony, mă împinse ea.