O zi poate schimba totul

Capitolul 17

Nu mai călcasem în acea casă, de când fusese înmormântarea bunicii. Vestea mă distruse, fusese singurul meu sprijin, nu financiar, pentru că refuzasem orice ajutor din partea ei, dar mă sfătuia şi mă iubea aşa cum eram, avea încredere în mine că voi fi un actor bun. Faptul că mi-a lăsat mie firma, banii şi o casă nu umplea golul pe care ea îl lăsase. Fusese mama, tata, bunică şi chiar cea mai bună prietenă. Şi voiam să schimb ceva la mine, pentru memoria ei. Să vadă că sunt bine, că nu mai am datorii. Iar pentru asta aveam nevoie de acei bani din moştenire. Iar după ce voi plăti toate datoriile, aveam de gând să mă ocup de cariera şi de firmă în aceeaşi măsura. Ştiu că asta îşi dorea bunica Audrey.

- Anthony!

Vocea lui aspră mă făcu să-mi revin din gânduri.

- Da, domnule.

- Aş vrea să mă asculți cu atenție, fiica mea e sufletul meu, iar dacă ea a ales să se căsătorească cu tine, deşi nu ştiu de ce a ascuns această relație de noi, părinții ei, voi fi de acord.

- Domnule, eu i-am sugerat Sofiei să vă spună, însă...

- Nu mai contează! Nu-mi place atitudinea Sofiei, dar asta o voi discuta cu ea. Ce vrei Anthony? Bani?

Buzele mi se încrețiră, am făcut ochii mari. Ce naiba ştia? De ce avusese curajul să îmi vorbească aşa? Ştiam că James Evans era un bărbat puternic ca şi caracter, însă e de multe ori indulgent, dar cu siguranță nu era prost.

- Nu înțeleg, domnule, am bâlbâjit eu.

Râse enervat, apoi lovi uşor cu pumnul în birou.

- Anthony Edwards, crezi că nu ştiu ce învârți?

- Eu nu..

- Vrei bani, dar chiar dacă te vei căsători cu Sofia, nu vei obține nimic. Aşa că dacă nu o faci din dragoste, ai face bine să o laşi în pace.

Zgârcitul! Are bani şi şi-a pus copiii să lucreze, bine ajută şi asta la dezvoltarea lor, dar îi este frică că aş putea să-i banii?

- Domnule, intenția mea e să mă căsătoresc cu fiica dumneavoastră, nu cu banii, deşi asta nu cred că va fi o nuntă legată, m-am amuzat eu. O iubesc pe Sofia şi mă voi căsători cu ea, chit că vă place sau nu.

Asta era o replică dintr-un film jucat de mine, era o comedie romantică, bine am mai actualizat-o şi bineînțeles nu era Sofia.

- Nu-mi arde de glume şi ironii. Ai face bine să dormi în patul tău de acasă, nu mă deranjează să vă întâlniți, dar până la căsătorie aş vrea să nu dormiți în acelaşi pat, cel puțin, în casa mea.

Cred că de mult nu mai e domnişoară, dragă tăticule!

Bine, nu ştiam asta, dar mă gândesc că Ray n-a fost atât de bleg încât să o lase să-i scape.

- Suntem aproape soț şi soție, cred că, am zâmbit cu subînțeles, ştiți că ea nu mai e..mă bufnea râsul, dar mă abțineam. Îmi plăcea să-l lovesc acolo unde îl doare mai tare.

- Destul! Nu-ți permit să vorbeşti aşa de fiica mea! se rățoi la mine.

- Tată-socrule, nu e ca şi cum am făcut ceva ilegal, e majoră.

- Ieşi! Ai face bine să-ți revizuieşti comportamentul sau aş putea să-i spun Sofiei tot ce ştiu despre tine.

"Tot ce ştiu despre tine." Ce naiba putea să ştie despre mine?

- Cum ar fi? am zâmbit eu cald.

- Nu mare lucru, ah, ştiu, că ai fost implicat în trafic de droguri, prostituție şi cămătărie.