Războiul unui suflet blând

Capitolul 6: O altă parte

Capitolul 6: O altă parte
                   » High

— În fine, ești conștient că asta este o idee proastă și că ne supui unui risc enorm? Hector își învârtește pe birou pistolul, cu mișcări mici, ferme.

Shey ia rând pe rând floricele și le îndeasă în gură, fără să se implice activ la discuție.

— Ieri ai fost de acord.

— Pentru ca aveam o fărâmă de speranță că ea va refuza, fiule, nu noi aducem fete aici, ele vin.

— Nu, mă grăbesc să îi spun, nu acel gen de fete. Ea se va ocupa cu rapoartele legale legate de hoteluri, cel puțin la suprafață, mai târziu va alege singură.

Shey realizează cât de prostesc sună tot ce spun eu, dar tace. Și îi sunt recunoscător.

Hector în schimb ridică în jurul acestui subiect proteste, aducând argumente și contraatacări, ca și cum nu el a fost cel care a spus da, ieri.

— Și ce vrei să facem? Mă întreabă, ridicând arma, ștergând-o cu degetul mare.

— Angajeaz-o, dă-i o muncă ușoară și plătește-o. Am nevoie de ceva de la ea.

Hector mă analizează atent, apoi se uită la Shey.

— Tu știi ceva?

— Nimic, domnule. Își șterge mâna de suprafata biroului și lasă bolul în același loc.

— Bine, dar dacă devine suspicioasă, o împușc chiar eu. Spune Hector și se ridică de la masă, punându-și arma în toc și pleacă hotărât din birou.

Shey rânjește spre mine, gata să spună ceva. Ridic mâna, ducându-mi degetul la buze, recomendarea perfectă să tacă.

      Îi spuneam recomandare ca să nu spun un ordin, Shey este prietenul meu și nu are nevoie să fie controlat.
Locuiește în aceiași casă cu mine în majoritatea timpului, dar din cauza obișnuințelor sale proaste în a culege tot felul de fete de pe stradă și a le aduce în dormitor, și-a achizitionat de curând un apartament în centrul orașului, cu vederea spre parc. Lucru supărător este că de cand și-a luat apartamentul s-a lecuit și de aceste obiceiuri mai puțin creștine.

— Bine, tac, se oftică, și nu o să te întreb dacă nu cumva e posibil să ai călcâiele aprinse după ea.

Îmi mijesc ochii, ușor încruntat.

— Știi tu, frate, atracție la prima vedere.

Am început să râd, lăsându-mă în spătarul scaunului. Pielea neagră mirosea a odorizant de cameră și asta mă făcea să vreau să fumez. Prostul meu obicei s-a resimțit cumplit de când m-am întors, din seara în care mi-am luat-o pe cocoașă.

— Nu așa funcționez eu.

Shey se ridică, anticipând următoarea mea mișcară și ia pachetul de țigări de pe masă și îl îndeasă în buzunar, întorcându-se cu un deget în aer, mișcându-l dojenitor.

— Tu te crezi o mașinărie, dar ești om.

— Nu o plac, Shey, insist cu maxilarul înclestat.

— Atunci de ce îi ceri asta tatălui tău? Hector nu face gesturi de binefacere, dacă insiști înseamnă că e importantă.

Am inspirat adânc și am expirat prelung. Nervos. Ce nu înțelegea Shey din lipsa mea de cuvinte? Aveam planul meu, nu însemna că trebuie să îi divulg toți pași de urmat până la realizarea sa. Nici acesta nu era stilul meu, când îmi doream ceva eram pitit pe acel lucru până îl obțineam, și de fiecare dată, într-un fel sau altul, obțineam tot ceea ce îmi doream.