Jocuri Primejdioase

Tentaţii La Limită

Seara trecută se terminase atât de sec după plecarea lui Waylon. Phill nu a mai vorbit cu mine toată seara, decât strict despre muncă. Spre fericirea mea, nu dădusem de Greg deloc după teoria aia, aşa că pentru moment scăpasem de toanele lui tipice.
Odată ajunsă acasă, am pus direct capul pe perină, pentru că dimineaţă mă aştepta un stagiu de patru ore şi trebuia să mă ocup şi de proiectul meu de licenţă pe tema "Contabilitatea managerială şi procesul bugetar". Suna extraordinar, adevărat, dar ca studentă la Chicago Booth School of Bussiness din cadrul Chicago University, aşa ceva era la ordinea zilei. Eram în ultimul an şi agitaţia era în toi.
Totuşi ceea ce făceam aici era departe de ceea ce îmi doream cu adevărat. Îmi doream să calc pe urmele tatălui şi să îmi deschid propria şcoală de dans, dar spre deosebire de el, eu nu am prins bursa pentru dans la Julliard, deşi aplicasem doi ani la rând. Astfel nu puteam fi nici profesoară, nici coregrafă licenţiată. Aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu o facultate care nu-mi plăcea deloc, dar care mă putea ajuta să îmi realizez visele, cel puţin pe partea managerială şi de contabilitate. Faptul că munceam atât şi mă chinuiam să fac faţă la tot ce mi se întâmpla, era atât pentru mine cât şi pentru tata, care speram ca într-o zi să fie mândru de mine de acolo din ceruri. 

Dimineaţă m-am trezit cu ochii împăienjeniți de oboseală şi nu doar pentru că muncisem până târziu. Un alt motiv era faptul că Waylon îmi bântuise visele şi nu m-a lăsat să mă odihnesc cum ar fi trebuit. Ştiam că nu era în regulă să mă afecteze aşa, abia îl cunoscusem şi nu ştiam prea mare lucru despre el, dar aveam o minte la fel de încăpăţânată ca mine.
Am stat atât de mult cu ochii în calculatorul firmei unde aveam stagiul şi apoi la mine acasă lucrând la licenţă, că la un moment dat m-a tentat ideea să îmi lipesc pleoapele de frunte cu bandă adezivă. Eram varză şi era abia amiază. Pe lângă asta, azi aveam tura de noapte la Lust, ceea ce avea să fie o provocare, dar şi o plăcere pentru că astăzi scena era a mea.
Undeva după ora 17 am renunţat să mai lucrez la proiect şi am sărit direct în duş pentru puţină relaxare. Îmi venea să adorm acolo, dar ştiam că peste două ore trebuia să fiu la serviciu, aşa că am început să mă pregătesc.
După ce m-am aranjat, am băut repede o cafea şi am plecat în fugă să găsesc un taxi. Îmi era foarte frică să merg de una singură prin zona în care se afla clubul, pentru că era renumită la ştiri pentru lucrurile rele care se întâmplau pe acolo.
Odată ajunsă înăuntru i-am salutat pe Phill si pe Bryan care vorbeau la bar şi am mers în vestiar. Mi-am pus pe mine o pereche de jeanşi scurţi tăiaţi, şi o cămaşă roşie cu negru în carouri legată exact sub sâni, dându-mi un aer country, dar sexy.
Atmosfera la Lust era acum perfectă. Am mers spre scena mea, gata să dau un nou show înnebunitor. Când am pus mâna pe bară un sentiment ciudat m-a străbătut. Vedeam în mulţimea de bărbaţi, unul care ieşea în evidenţă. De multe ori veneau noi spectatori, dar acesta mi-a atras atenţia în mod deosebit, pentru că îl cunoşteam. Era Waylon. Şi nu reacţiona ca restul. Da, mă privea cu admiraţie, dar se uita la mine pur şi simplu nemişcat. Ceva din comportamentul lui mă făcea să devin frustrată. Pe lângă faptul că era sexy... Acum că stătea în picioare, îl puteam studia şi mai bine. Era înalt, cu un corp care striga să fie răvășit. Avea pe faţă un zâmbet ușor lasciv. Iar showul pe care îl etalam acum, era special pentru el. Special să-l impresioneze. Să scoată de la el un gest, o mişcare.
Dar eram confuză. De ce voiam atât de tare să-l impresionez? De ce îmi păsa atât de el? Era doar un bărbat oarecare. Ei...nu chiar oarecare, având în vedere ce îmi facuse ieri. Dar de când mă dădeam eu peste cap să impresionez un tip? Eu voiam doar să-mi fac treaba şi nimic mai mult. Nu eram în situaţia în care, pe lângă complicaţiile pe care le aveam să mai am şi o complicație de genul. Să fi fost oare hormonii mei care nu au mai fost potoliţi de mult? Adevărul era că trecuse ceva de când avusesem parte de un bărbat, dar de obicei nu reacţionam aşa cu cineva de la care îmi doream asta.
Când am terminat dansul, am observat că Waylon dispăruse. Următoarea oră am dansat pur şi simplu să nu stau pe loc, pentru că dacă nu era el acolo, de ce să-mi dau silinţa atât de mult? Greg era mulţumit doar să fiu eu acolo. Puteam face clienţii să arunce cu bani şi cu ochii legaţi. Dar cea mai mare dilemă a mea era... unde dispăruse Waylon?
Venise timpul pentru o pauză bine meritată. M-am dus în vestiar, încercând să pretind că n-am văzut trecând pe lângă mine grupul de prostituate a lui Greg, sumar îmbrăcate şi mirosind a parfum ieftin. Îh!
Ajunsă în vestiar, mi-am retuşat puţin machiajul şi m-am aşezat pentru câteva clipe de odihnă. Gândul meu era doar la EL. Îmi tot venea în minte chipul lui, de parcă avea o strălucire aparte, era diferit faţă orice bărbat cunoscut de mine. Şi la naiba, îl voiam, aşa că trebuia să fie al meu cu prima ocazie. Voiam ca acest domn să plătească pentru faptul că mi-a făcut mintea să se clatine. Trebuia să-l seduc. Era prima oară când eram atrasă în halul ăsta de cineva aşa că trebuia să-l prind în mrejele mele.
- Rachel? Am auzit vocea lui Greg, făcându-mă să tresar.
- Ar ajuta dacă ai bate la ușă din când în când, am spus revoltată. Dacă eram dezbrăcată?
- Ar fi fost norocul meu, spuse cu îngâmfare.
Uram când Greg se dădea la mine. Nu voiam să fiu genul de angajată care şi-o trage cu şeful. Nu voiam decât o relaţie strict profesională între noi. Şi asta nu pentru că Greg nu arăta bine, pentru că arăta super bine. Dar pur şi simplu principiile mele morale împiedicau genul de relaţii intime cu el. Pe lângă asta, nu cred că era vreo angajată aici - exceptându-mă pe mine - cu care să nu se fi culcat. Iar asta era scârbos și sub demnitatea mea.
- Uite de ce sunt aici... ştiu că nu îţi place să faci asta, dar te aşteaptă un client în Camera 2. A plătit o sumă imensă pentru un dans în privat, iar eu l-am asigurat că tu nu te ocupi cu favoruri sexuale, aşa că totul va fi în regulă. Sau va avea de-a face cu mine, mormăi mai mult pentru el.
Fir-ar să fie, nu iar. Când semnasem contractul am fost de acord cu acest aspect - dansul în privat - pentru că eram plătită cu 200$ în plus la salariu. Nu m-am gândit totuşi că avea să fie atât de oribil. În majoritatea timpului când eram chemată să fac un dans în privat, dădeam ba peste un tip înaintat în vârstă care îmi făcea greaţă de-a dreptul, ori vreun pervers care încălca regulile. Ei confundau mereu slujba mea de dansatoare, cu cea a prostituatelor lui Greg. Şi asta mă deranja nespus! Eu nu eram o prostituată! Eu doar dansam, nu ofeream servicii de natură sexuală clienţilor. Deloc! Spre fericirea mea nu am păţit nimic niciodată pentru că aveam un buton instalat în cameră prin care îl puteam alerta pe Greg dacă eram în pericol.
- Bine, mă duc imediat, am oftat.
- Îţi va lua Alice locul până termini, anunţă el.
- Uraa, am mormăit.
Greg dădu să iasă, dar l-am oprit.
- Doar de curiozitate... ce sumă a plătit?
- 500 de dolari. Ah şi consideră-te iertată pentru ieri, spuse făcându-mi cu ochiul.
Am rămas şocată. Greg a ieşit chicotind probabil fericit de încasarea pe care o făcuse datorită mie. Dar acum mă rodea curiozitatea... oare cine naiba plătise atât pentru mine? Să fi fost vreun moşulică bogat? Mi-am dat o palmă mental pentru gândul ăla. Dacă era aşa, aveam să-i dau banii înapoi din salariul meu.
Am mers spre Camera 2 cu teamă. Nu ştiam ce mă aşteaptă, dar aveam un sentiment prevestitor de rău. Încercând să ignor sunetele deranjante din celelalte camere, care erau folosite în cu totul alte scopuri, am intrat în camera cu pricina.
Camera era dotată cu o bară, evident, câteva fotolii şi câteva scaune. Muzica se auzea mai încet aici datorită celor două boxe mici agățate pe sus, dar tot te puteai înţelege cu greu dacă aveai chef de o discuţie. Întunericul obscur mă oprea să văd chipul bărbatului, dar nici faptul că era cu spatele la mine nu mă prea ajuta.
Individul era aşezat pe fotoliul cel mai apropiat de bară. Singurul lucru pe care l-am putut distinge a fost părul lui castaniu. Am înaintat cu mersul meu de felină, iar când am ajuns în faţa lui, sângele mi-a îngheţat în vene. El era! Waylon! L-am mâncat din priviri, radiind de fericire că îl aveam atât de aproape. Şi arăta atât de bine. Avea de data asta o cămaşă neagră, pantalonii şi sacoul gri deschis asortându-le cu o cravată de aceeaşi culoare. Stilat...
- Ia te uită, ce surpriză, am spus zâmbind drăceşte.
- Chiar e? Întrebă el cu o inocenţă prefăcută.
- Mhm, când spuneai că o să ne vedem curând nu m-am gândit chiar la asta. Am înţeles că ai plătit o sumă mare, deci cere-mi ce vrei, am spus uitând de toate regulile stupide.
Era pentru prima oară când puneam toate cărţile pe masă. Eram gata să mă ofer pe mine. Ce naiba se întâmplase? Niciodată nu m-am oferit unui străin sau cuiva despre care nu ştiam nimic. În clubul ăsta veneau mulţi oameni periculoşi. Dacă era unul dintre ei? Dar mai rău...Oare asta însemna că m-am îndrăgostit sau era doar atracţie fizică? Mintea mea era în ceaţă.
- Hm, spuse el înfiorându-mă cu unul din zâmbetele lui. Prefer să fiu surprins, spuse ridicând o sprânceană şi înclinându-şi uşor capul.
- Cum doreşti, am spus fericită că îmi dădea mână liberă la ce voiam eu.
Eram sigură că aveam să-l fac să-mi mănânce din palmă. Am mers ca o felină gata să-şi înhaţe prada, punând mâna pe bară hotărâtă. Am început numărul, iar pe măsură ce zâmbetul lui se lărgea, dansul meu devenea tot mai lasciv. Puneam în mişcările mele toată pasiunea de care eram în stare. Adoram să dansez pentru el, eram în elementul meu acolo. Şi asta se vedea după schimbările de pe faţa noului meu Făt Frumos. La început a fost încântare, care a devenit apoi dorinţă, după care sete pură. Pentru Waylon am dat cel mai tare număr din viaţa mea, mă miram eu însămi cât de bună am fost, cât de bine îmi coordonam mişcările cele mai bune, dar şi cele mai dificile din arsenalul meu.
Văzând că el părea încordat, de parcă se abţinea cu greu să nu sară de pe scaun şi să rupă hainele de pe mine, am decis să-l provoc şi mai mult. Am lăsat bara îndreptându-mă ca o cobră spre el. Aveam o faţă aproape malefică gândindu-mă la reacţia pe care el urma s-o aibă după ceea ce am plănuit pentru el. Asta chiar avea să-l surprindă. Şi pe mine de altfel, pentru că nu mai făcusem asta.
M-am pus în poala lui, părându-mi rău că eram cu spatele la el şi nu-i puteam vedea faţa. Am început să-mi mişc şoldurile şi fundul într-un mod provocator. Dar culmea, asta părea să mă tulbure şi pe mine la fel de mult. Câtă lipsă de profesionalism. Nu mi se mai întâmplase asta. Eram uimită de chestia asta, niciun bărbat nu mă făcuse să simt fiori atât de adânci în pântec. Asta era... excitare pură. Nu mai simţisem de mult o astfel de senzaţie. Dorinţa carnală îmi învăluia tot trupul. Simpla lui prezenţă îmi zguduia toate simţurile.
Văzând că avea o rezistenţă greu de distrus, m-am întors cu faţa spre el, încălecându-l. Da, acum era doar o problemă de timp. Chiar voiam să simt între coapsele mele cât de bărbat era. Mi-am pus mâinile pe umerii lui, privindu-l în ochii de un verde pătrunzător.
- În mod normal n-ar trebui să fac asta... dar pentru tine fac o excepţie, am spus cu răsuflarea accelerată.
Am început să dansez, practic imitând actul sexual. Nu ştiam cât de bine făceam asta, dar faţa şi corpul lui aprobau ceea ce făceam. Vedeam şocul şi plăcerea din ochii lui, aşa că am continuat să-l provoc. Eu nu voiam doar să imit actul, voiam să se întâmple atunci şi acolo. Nu puteam să-i rezist. Deşi eu trebuia să fiu cea care seduce, se părea că acum eu eram sedusă. Nu obişnuiam să mă culc cu clienţii. De fapt, nu obişnuiam să mă culc cu nimeni necunoscut. Dar el mă făcea să-mi pierd minţile.
Ştiind că el a semnat că nu va avea parte de vreun favor sexual, şi părea că se va ţine de cuvânt, aveam de gând să-l ajut eu. Chiar dacă încălcam puţin contractul. I-am luat mâinile şi am început să le plimb pe corpul meu înfierbântat, ce ardea de dorinţă. După câteva secunde, mâinile lui nu mai aveau nevoie de ajutorul meu. Asta aşteptase el. Un imbold.
Am zâmbit satisfăcută când îl simțeam tot mai proeminent între coapsele mele. Planul meu dăduse roade. 
- Cred că ar trebui să te opreşti până nu fac ceva necugetat, spuse el plin de seriozitate retrăgându-şi mâinile de pe mine şi lăsându-mi o senzaţie de răcoare în lipsa mângâierilor lui.
Momentul acela mi-a deschis ochii. Ce făceam eu acolo? Fusesem orbită de frumuseţea lui şi am fost pe cale să fac ceva ce aş fi regretat. Nici eu nu ştiam ce a fost în mintea mea. M-am ridicat eliberându-mă din vraja momentului. Mă simţeam atât de învinsă, atât de dezamăgită de mine. S-a ridicat şi el venind foarte aproape.
Apoi pur şi simplu mi-a întors spatele şi a mers spre ieşire.
- Stai! Am spus regretând apoi.
Se întoarse privindu-mă curios.
- Cred că ai uitat ceva, am spus zâmbind.
- Ce anume? Întrebă ridicându-şi sprâncenele.
M-am dus la el, nefiind nevoie să mă mai ridic pe vârfuri din cauza platformelor. Mi-am apăsat scurt buzele peste ale lui, care erau moi şi calde, trăind la maxim clipa chiar dacă a fost scurtă, după care l-am lăsat liber. Mi-a aruncat unul din acele zâmbete iar, după care a plecat.
Hm, acum știa că sunt nebună după el. Ce mi-ai făcut tu Waylon?