The only one I see

I

Nu mă înțelegeți greșit, ador să îl am aproape dar într-un fel prietenia lui nu mi-e de ajuns. Deși nu vreau să îl pierd, ne știm de o viață întreagă. Am plâns, am râs împreună... Știu că sună a clișeu, m-am îndrăgostit de prietenul meu cel mai bun, dar din nou ce nu e clișe când te îndrăgostești.

De când mă știu, Hansol era îndrăgit de toți. Dar cine poate rezista zâmbetului său strălucitor sau ochilor lui de chihlimbar. E de ajuns să intre într-o încăpere că toate fetele sunt pe jos.
Eu pe de altă parte, cum am mai spus, sunt inexistentă. Nu am fost niciodată abordată de alte persoane, decât cu interesul să ajungă la el. Cu toate astea el mereu m-a pus mai presus decât pe alții. Ador că ține la mine, dar simt că pentru el sunt ca un fel de soră mai mică.

Coridoarele erau pline de elevi și forfotă, eu cu Hansol ne îndreptam spre următoare clasă, de fapt eu aveam matematică și el fizică, iar clasele erau una lângă alta.
-Ce față avea proful, zici că era un armadilo gentilom. Începe el să râdă.
-Ce descriere e asta Hansolo? Bufnesc eu în hohote.
-Te rog, domnișoară Axe! Unde îți este respectul! Încerca el să îl imite.
Ne-am uitat pentru o secundă unul la altul apoi bufnim în râs.
Dar momentul ne este întrerupt de domnisoara perfecțiune.
-Vernon!! Strigă Jeon Somi cu o voce pițigăiată.
-Amm... Hei, Somi.
-Ce faci? Mi-ai lipsit! Nu te am mai văzut de la petrecerea de vineri seară. Spune ea încercând să pară drăgălașă, în timp ce i-a prins brațul. Mă face să vomit.
-Bine, tu? Spune sec, încercând să se elibereze.
-De ce ești așa rece? La petrecere nu erai așa. Spuse ea uitându-se seducător și mișcându-și buza.
N-am mai rezistat, pe lângă că mă simțeam ca o a treia roată la căruță mi se făcuse și greață. Știu că e liber să facă ce vrea și că nu e treaba mea dar tot nu suport.
-Rut! Stai! L-am auzit strigând, dar nu m-am oprit.
M-am dus țintă în clasă și m-am așezat pe locul meu obișnuit. Sper ca ziua asta să treacă mai repede.

Minutele se simțeau de parcă ar fi ore, și nu puteam să mă opresc din a mă gândi la posibilele evenimente petrecute între cei doi. Mi se făcea greață. Acum aveam istorie și oricât îmi place, nu pot să fiu atentă.
-Ești bine? Îmi șoptește Jihoon, colegul meu de bancă.
-Să presupunem. Spun eu lăsându-mă pe spate.
El mă mângâie pe umăr și îmi zâmbește slab. La început să fiu sinceră, Jihoon e cam rece, deși are o înfățișare foarte atrăgătoare, aș spune chiar drăgălașă. Nu te ai aștepta la așa ceva de la el.Dar în timp am început să îl cunosc și am devenit prieteni apropiați.
Dintr-o dată se aude soneria. Bine că era ultima oră, tot ce vreau acum să fac e să ajung acasă.
Mi-am luat la revedere de la el și m-am grăbit să ies. Cu coada ochiului am văzut două persoane, când am trecut pe lângă vestiare. Una dintre siluete mi se părea cunoscută. Era Hansol... și Somi... Sărutându-se...

||Perspectiva lui Vernon||

De ce a fugit Rut așa? Poate e din cauza lui Somi... Încă regret că m-am îmbătat la petrecerea aia. Ce era în capul meu?! Și nu îmi vine să cred că m-am sărutat cu Somi... Mi-am propus să uit de întâmplarea asta, dar din păcate e clar că ea nu are de gând să o facă.
Sunt sigur că Rut e supărată din cauză că nu i-am spus, sau că am făcut-o. Am observat că o deranjează când alte fete se dau la mine, e așa drăguță când e geloasă. Sincer nici mie nu îmi place când alții se uită la ea, dar ea nici nu observă că băieții își întorc capul după ea.
Surâd cu gândul la fața ei bosumflată.
Abia aștept să se termine orele să o văd, și să îi explic că de fapt nu a fost nimic decât băutura controlând corpul meu.

Ies din clasă și mă îndrept spre ieșire când aud că mă strigă cineva de lângă vestiare. Era Somi, din nou. Cred că trebuie să îi spun ca la copiii mici să înțeleagă că nu vreau nimic cu ea.
-Ți-am mai explicat că nu vreau nimic cu tine. I-am spus eu serios.
-Dar eu vreau! A spus ea trăgând de gulerul tricoului și sărutându-mă forțat.
Am ripostat dar prea târziu, când m-am uitat în stânga mea era Rut. A văzut.. - Rut!! Stai, te rog să mă asculți! Am spus eu.
Ea mă privi aproape în lacrimi, îmi venea să o i-au în brațe. Sunt un idiot!...

||Perspectiva lui Rut||

Știam eu, e ceva între ei...Știam că el nu simte nimic și că e liber să fie cu oricine, dar am preferat să ignor faptul ăsta . Nu am suportat să rămân acolo, am fugit... cât mai departe... Nu mi-am dat seama că am ajuns în parc din cauza lacrimilor. M-am așezat pe o bancă și am dat frâu lacrimilor...
Nu mai suport, vreau să fiu și eu cineva, vreau să mă observe lumea, să fiu și eu populară, să arăt că pot avea orice băiat... Trebuie să renunț la Hansol așa e mai bine pentru toată lumea.
Fără să îmi dau seama deja se înserase având în vedere că e toamnă târzie. Cu toate astea cerul era înstelat fara pic de nor, am văzut pe cer o stea căzătoare. Mi-am amintit de vremea când eram copil și credeam că dacă îți pui o dorință când vezi o stea căzătoare ți se va îndeplinii. Deși nu am văzut una până acum, am zis să o fac.
                                  Îmi doresc să am parte de dragoste.

Am șoptit eu mai mult pentru mine.