Am descălecat în grabă lăsând calul pe mâna unui străjer.
Fratele meu mai mic, și-a făcut loc prin mulțime și ma luat în brațe.
"Eliana"
"Arthur, unde e tata?"
"În sala conferințelor."
Am intrat in castel și m-am indreptat grăbită spre sala unde era tata. Am intrat iar inauntru se afla tata și alți doi oameni, defapt generali tatei.
Tata mi-a observat prezența destul de rapid.
"Cum a decurs căutarea ta?"
Am scos pergamentul și i l-am inmânat. Tata la luat și i-a desfăcut funda roșie, apoi la citit.
"De unde ai luat lucrul asta?"
"Eu..l-am gasit."
Tata m-a privit pentru câteva secunde apoi s-a înroșit ușor la fața semn că e nervos.
"Eliana. Cine ți la dat?"
Am oftat cântărind dacă să îi spun sau nu.
"Unul din ei."
Fața lui tata s-a schimbat de uimire.
"Daca astea erau la ei.."
Tata gandea cu voce tare apoi când a ajuns la capăt s-a întors spre cei doi generali.
"Armați dublu arcași. Mâine în zori mergem în expediție."
Îl priveam pe tata cum se agită și tot ce puteam înțelege era că se întâmpla ceva grav.
Tata și-a luat privirea de la generali și s-a întors spre mine.
"Du-te în camera ta."
Am ieșit din cameră ascultând de tata. Ajunsă în camera mea am dat goana în bibliotecă.
Știam că acolo se afla o carte despre ei.
Cartea îmi era interzisă de tata, pentru protecția mea dar de data asta o mică abatere nu cred că îl deranja.
Am găsit cartea și am deschis-o încercând să găsesc date despre personajul cu care m-am întâlnit azi.
Am citit din două în două rânduri ca să parcurg mai repede înformația.
Aparent lor li se mai spuneau și Hex. Fiecare avea o putere din naștere.
O bătaie în ușă m-a făcut să azvârl cartea rapid sub perna.
Arthur a intrat în cameră și am oftat ușurată.
"Oh, tu erai!"
Am scos cartea continuând să citesc. Arthur și-a mărit ochii când a văzut ce citeam.
"Ce tot faci? Cartea asta ne este interzisă. Dacă tata v-a afla se va enerva foarte tare."
"Dar tata nu o să afle!"
"Elia, e interzis!"
Am oftat și mi-am luat privirea din carte.
"Eh, haide frate. Nu o să îi spun, nu?"
"Fie. Dar dacă află să nu mă amesteci în treaba asta."
Arthur a plecat din cameră.
Am continuat să citesc despre acești "Hex". Aparent odată la patru apariții ale Lunii Roșii, se naște un descendent Hex, care pe parcursul Lunii Roșii va deține toate puterile moștenite.
Cel pe care l-am văzut în pădure îmi pare a fi descendentul. Totuși nu înțeleg de ce și-a arătat fața și de ce tocmai mie.
Am privit pe geam. Luna era prezentă și nu arăta normală.
Era noapte iarăși. Partea zilei în care ne pierdem unele puteri.
Clopotul regal s-a auzit din senin ceea ce însemna un singur lucru. Atac.
Așa cum tata mă învățase, am luat armura, și toate armele de care dispuneam. Am ieșit din cameră iar pe holuri era agitație mare.
Am coborât la parter.
Ei erau aici.
Gărzile palatului încercau să răzbată împotriva lor dar erau slăbiți.
Un țipăt asurzitor mi-a atras atenția. Unul din "Hex" îl ținea pe Arthur în perete.
Am scos un pumnal din haină și am țintit încercând să mă calmez pentru a avea o țintă precisă. Am aruncat pumnalul și l-a nimerit în mână. Creatura a mârâit scăpându-l pe Arthur.
Arthur a profitat de ocazie și a fugit cât de tare a putut. L-am prins de mâna și am urcat înapoi la etaj unde deja erau lupte și aici.
"Unde e tata?"
"Nu știu, Arthur."
Am intrat în camera tatei. Era rănit pe jos și deabea respira. Asta nu era posibil.
Am fugit spre el, panica cuprinzându-mă. Arthur s-a așezat lângă el. Tata i-a luat mâna și i-a dat talismanul lui apoi m-a privit cu ultimele suflări.
"F-fugi a..cu..m."
Tata și-a dat ultima suflare. Nu. Asta nu e posibil, nu cred așa ceva. Mi-am șters lacrimile și am ieșit din camera fugind așa cum mi-a spus.
Cineva m-a prins cu totul și m-a luat pe sus.
"Elia!"
Am auzit vocea lui Arthur strigându-mă dar tot ce am putut face a fost să îi spun să fugă.
Tot ce conta era ca el să scape din asta. El era viitorul rege.
Am încercat să mă zbat. Am reușit să apuc unul din pumnalele pe care le aveam și am lovit creatura. Aceasta a urlat nervoasă.
M-am ridicat de pe jos și am început să alerg dar altă creatură mi-a apărut în fața și m-a prins.
"Lasă-mă să o omor, uite ce mi-a făcut!"
"Nu,incompetentule. "
Cel pe care îl lovisem se îndeparta. Eram cărată în spate de celălalt. Sper că Arthur e bine. Trebuie să găsesc o cale să îl regăsesc cât mai rapid.
Aș mai fi încercat să scap dar nu mai aveam pumnale plus că mă lovisem la un picior când creatura m-a scăpat.
Deja ieșisem din palat și aparent creatura mergea spre pădure.
"Unde mă duci?"
Creatura nu spunea nimic. Până la urmă, e absurd să mă gândesc că îmi va răspunde. Am început să mă foiesc iar încercând să scap.
"În Eithor."
Eithor e fortăreața "Hex", din ce citisem în cartea aia.
Obosită și slăbită de întunericul de afară am adormit fără să vreau.
