Șoaptă

34.

Trecuse câteva luni grele și pline, atât de lungi și de dureroase pentru ea.

Wendy a rămas din acea zi împreună cu Zico, blondul ce îi demonstra iubirea ce i-o purta.

Era întradevar un caz foarte special, îi adora fiecare mister. Îi iubea cicatricele ce el însuși i le va vindeca.

Ajungând epuizată în apartamentul ce și-l închiriase cu ajutorul iubitului ei, șatena își aminti de ziua ei.

Împlinea 23 ani.

O vârstă atât de tânără, însă sufletului ei era cu adevărat îmbătrânit.

Cu o dorință arzătoare, își aprinsese vechiul telefon mobil, jocul nefiind dezistalat vreodată. Mereu aștepta o minune.

Apăsă pe el, deși nu mai exista pe piață.

O electricitate ca la început îi determină tresărirea trupului amorțit, amintirea rătăcită reînviind.

Era el, cel cu ochi negrii, însă atât de expresivi. Cu atâtea înțelesuri.

Lacrimile sărate îi brăzdase chipul rece, simtindu-și suspinele ce cu greu le stăpânea.

Îi fusese dor de el.

Iar lui de ea. Și-a ținut promisiunea, însă era timpul să o părăsească.

Să îi răsplătească bunătatea și ajutorul acordat.

Jungkook doar îi zâmbi.

Iar acest lucru a distrus-o pe Wendy.

Știa că va rămâne un simplu joc, ce nu va mai putea reînvia vreodată.

SFÂRȘIT