Prolog

304 14 16
                                    

"Ochii ăia îmi amintesc de cineva, dar de cine oare. Mi se pare că îi cunosc de o viaţă.

~Flashback~

Astăzi o să avem un nou coleg de clasă, am auzit ca locuia în Mystic Falls, acolo am locuit până la vârsta de 6 ani când ne-am mutat în Los Angeles, "Oraşul Îngerilor" cum i se mai spune, chiar dacă aici se intampla multe infracţiuni, acesta este numit "Oraşul Îngerilor". Pe de altă parte nu știu, băiatul ăsta mi se pare foarte cunoscut, şi numele lui Max Reed, mi se pare la fel de cunoscut.

-Ia loc lângă domnişoara Forbes, la auzul numelui meu, eu ridic mâna în semn de ghid spre banca în care va sta noul coleg, de ce chiar lângă mine, off.

-Numele meu este Max Reed, spune acesta politicos.

-Numele meu este Christine Forbes, dar prietenii îmi spun Criss, încântată de cunoştinţă, exclam eu cu un zâmbet fals.

-La fel, domnişoara Forbes, exclamă el amuzat de situaţie.

~End flashback~

Cu gândul la acei ochi albaştri, ca marea în zilele liniştite, ca cerul în zilele de vară însorite, în care te poţi pierde uşor, foarte uşor,
Cu gândul la Max am adormit, pe perna moale, şi în aşternuturile de mătase albă."

N/A: Ce faceţi dragi cititori... . Vaă mulţumesc pentru că îmi citiţi cartea, fiecare lectură, vot şi părere mă vor face foarte fericită. Scuzaţi pentru eventualele greşeli. Vă iubesc enorm <3.

Băiatul Cu Ochii Albaştri ✔Tahanan ng mga kuwento. Tumuklas ngayon