Sfarsit...Sau Început.

Ariana

Era o noapte neagră pe Terra, luna era în perioada ei de descreștere completă astfel încât în regiunea unde poposiseră membrii echipei era foarte întuneric. Asta dacă nu foloseai nici un mijloc de iluminare.

Campaseră într-un crâng la poalele unui munte Erwin și o parte din echipa lui, cei pe care-i considera cei mai rezistenți și mai obișnuiți cu viața de pe Terra.

- Câte suflete au populat aceasta planetă înainte de dezastru ? a întrebat unul dintre membrii echipei.

- Aproximativ 5 miliarde după numărătoarea noastră, răspunse Erwin. Căci oamenii de aici spuneau că au atins 6 miliarde.

- După cum se vede nu vom găsi nimic, toate căutările noastre și toate eforturile au dus la rezultate foarte slabe. În 1500 kilometri, am găsit doar 55 de oameni și 160 de animale, Cam puțin pentru o planetă care cândva număra doar în rândurile oamenilor vreo 5 miliarde și ceva.

- Nu-i nimic, continuăm să căutăm, a replicat Erwin. Cumva trebuie consemnat ce s-a întâmplat cu terrestrii.

- Dar nu se știe dacă mai reușim să găsim ceva. E o operațiune destul de demoralizanta, își permise sa replice Armin, care era nu numai membru în echipa lui Erwin ci și prietenul lui în viata de zi ci zi dar mai ales în misiunile lor pe diverse planete. Asta înainte ca Erwin să rămână atașat de Terra cu misiunea sa legată de pământeanca.

Erwin căzu pe gânduri. Știa că ar putea avea dreptate. Dar nu putea renunța. Căutările rămâneau în curs atâta timp cât nimeni nu-i chema înapoi și nu se renunța la misiune, căci pană la urmă se conchisese că misiunea de salvare rămăsese o prioritate.

Ariana, singura femeie din echipa, îl privi pe furiș pe Erwin. Îi înțelegea devotamentul pentru misiune dar o intriga văzându-l mereu în fața, căutând supraviețuitori parcă mai mult decât ceilalți. Ariana era o femeie frumoasă și foarte inteligentă, era brunetă cu ochi verzi, cu părul lung și ondulat. Era mereu sclipitoare în costumul ei bleu cu steluțe argintii pe epoleți, semnul unui rang ofițeresc destul de mare. Nu ca acel care implica steluțe aurii e adevarat, dar destul de mare pentru cineva atât de tânăr, căci avea 28 de ani. Era cel mai tânăr membru al echipajului și cel mai tăcut. Rezultatele ei de la Academie erau foarte bune iar ca urmare a unei aplicații de a fi membru în echipa de pe nava Boyar, fusese acceptată.

Îi admira pe membrii echipei dar cel mai mult ii plăcea Erwin. I s-a părut mereu mai curajos decât toți iar pentru ea, un bărbat curajos era...un bărbat adevarat. Fusese îndrăgostită în Academie de unul dintre profesori, care se pare că o plăcea la rândul lui. Dar nu fusese nimic între ei pentru că altfel, profesorul și-ar fi pierdut postul și ar fi fost pus în discuție până la înalte niveluri. Era totuși o Academie universala unde veneau să studieze de pe mai multe planete, mai multe rase de ființe umane. Era de neconceput o relație intre un profesor și o studentă.

La o festivitate de pe navă, care s-a sfârșit printr-o seara de dans, Erwin a invitat-o și au dansat o data. De atunci își dorea să mai fie o astfel de seară pentru a mai putea dansa cu el.

- Ariana, ești foarte greu de condus într-un dans, ii spusese Erwin. De ce insiști să conduci tu ? În dans trebuie să lași partenerul sa conducă. Dacă reușești să intuiești următorul pas al partenerului atunci poți spune nu că dansezi tu cu cineva...ci că ați ajuns din doi, o singură persoană care dansează perfect.

Da Erwin era liderul perfect care știa cam ce pași trebuie să facă în viață, în dans, în misiune...oriunde s-ar fi aflat, ca să fie bine pentru toți. Știa sa -i integreze pe toți într-un tot complet al un singur organism, care manevrează orice situație perfect, fiecare având rol bine determinat.

Acum însa Erwin era atât de preocupat de gândurile lui încât Arianei ii venea foarte greu să spună ceva. I se părea că orice ar spune ar fi nepotrivit. Situația planetei era gravă, Terra era pustie, aproape complet depopulată. Sentimentul era copleșitor chiar și fără sa-i cunoști pe cei în cauză, pe pământeni.

- Îmi este frig, a spus într-un târziu Ariana.

Erwin a plecat în cort și i-a adus o pătura. Era vară, însă la munte, seara este răcoare deci era firesc ca Arianei să nu-i fie confortabil în salopeta pe care și-o pusese în căutarea vieții care insista să nu se arate decât foarte rar și la distanțe mari pe Terra.

Făcuseră un foc alături de cort și stăteau în jurul lui tăcuți și îngândurați, șapte oameni printre care și Erwin. Șapte oameni plecați cu doua navete. Erwin era un bărbat înalt și foarte bine construit, cu un corp atletic și frumos. Avea părul șaten ondulat și ochii căprui. Era un bărbat foarte admirat de femei. Nimeni nu înțelegea însă de ce nu s-a căsătorit. Ar fi putut oricând să rămână la comandament, pe planeta de baștina, dar refuzase pentru a merge în misiuni. Îi plăcea să exploreze universul dar cel mai mult îi plăcea Terra. Semăna puțin cu planeta lui deși atmosfera era un pic mai greu de suportat pe Terra, dar asta nu o făcea mai puțin frumoasă. Dacă era să compare planeta Terra cu orice altă planetă vizitata de el, văzând-o ca pe o femeie, Terra ar fi o femeie splendidă în vreme ce celelalte planete ar fi doar femei drăguțe. Nu știa dacă o vedea așa doar pentru că se simțea așa legat de pământeancă sau sentimentul era obiectiv și o privea ca pe o planetă fără să o lege de ea.