S.O.S:Îndrăgostită de un vampir

Capitolul 29

— Trebuie să renunțe acum cât încă mai poate! țip cu disperare la Luke.

                 Am tras un halat peste pantalonii scurți și bustiera pe care o avem pe mine. Eram plină de vânătai și aveam dureri cumplite. Chiar și așa i-am cerut Sofiei o mână de ajutor pentru a mă duce în sufragerie, camera unde cei doi țipau unul la altul din toți  rărunchii.

— Nu este alegerea ta, Michael! încerc să spun tare simțind cum mă clatin.

— Nu te băga, Melissa! Nu ți-am cerut opinia, îmi spune zefelemitor și-și concentrează atenția spre frate-său.

— Sper că nu vorbești serios! Nu mi-am cerut opinia? Tu n-ai dreptul să spui absolut nimic. În schimb dacă ți totuși puțin la mine fă-ți bagajele și pleacă din viață mea, definitiv!

— Asta îți dorești?

— Aveam nevoie de tine și tu mi-ai întors spatele, Michael!

— Pentru că tu nu înțelegi că asta te omoară!

— Este copilul tău, al tău, Michael! Și sunt o binecuvântare. După atât de multe secole de crime și desărtăciun, în sfârșit ai o speranță. Ești singurul vampir care poate procrea.

— Speranță? Speranță pentru ce? N-am nevoie de speranță, n-am nevoie de nimic din ce-ar putea să-mi ofere ei? Par genul care ar vrea să fie îngrozit tot restul vieții despre cum o duce copilul?

                 Mă durea când îmi spunea toate astea. Avem nevoie de o îmbrățișare indiferent dacă voi muri sau nu. Știam că Michael nu va accepta niciodată copilul, așa că făcusem deja aranjamente în caz de orice.

— Eu nu voi sta aici să privesc cum mori pentru momstrul pe care îl porți și îl numești copilul tău. Tu ești un copil, cum poți avea grijă de altul? Îmi pare al naibii de rău pentru clipele împreună, pentru că te-am dorit și pentru că m-am lăsat constrâns de mine ca să te ating în acea noapte! spune cu răutate ieșind și trândtind ușa.

                    Nici nu-mi dădusem seama când am început să plâng, dar fiecare cuvânt le care-l rostea mă lovea puternic. Eram într-o stare deplorabilă cu adevărat atât fizic cât și psihic. Slăbisem mult în loc să mă îngraș. Am rugat-o pe Sofia să mă ducă în camera mea. M-am întins pe pat stând pe o parte plângând. De cw a trebuit să arunce cu toate cuvintele alea în mine.

                    Mi se închise ochii involuntar și fu trezită de o bătaie puternică în ușă. N-a așteptat să zic nimic când Michael a intrat clătinându-se mai ceva ca mine, mirosind puternic a alcool și plin de sânge din cap până în picioare.

— De ce te condamni singură la sinucidere? mă întreabă. Cum crezi tu că-l pot privi știind că ți-a scurs viața din tine? Privindu-l în ochi văzând că seamană orbitor cu maică-sa care zace acum sub lespedele de piatră rece dim cripta familiei?

                         S-a trântit efectiv în patul meu. Cu chiu cu vai am reușit să-l descalț și să-l înveles. Nemaiputând face mulți pași, pentru mine distanță dintre dormitor și sufragerie fiind una substanțială, m-am ghemuit departe de el, pe marginea patului, închizând ochii și lăsându-mă purtată departe de somn.

                            M-am trezit cu capul le pieptul său și m-am tras rapid. Mă trezisem cu alte dureri absolut crunte încât mi-am dus picioarele la piept simțind cum lacrimile mi se scurg pe obrajii. Era ceva normal pentru mine. Se dezmetici și Mike și sări rapid din pat. Se uită în jurul său și-și dezbracă repede tricoul care încă avea urme de sânge pe el. Veni pănă mine și se uită adânc în ochii mei.

— Ce te doare? mă întreabă.

— Tot, răspund, acum te rog să pleci naibii de aici.