Capitolul XIII

129 8 1
                                    

   - Ale! Stai calmă! Nu voi pati nimic!, insistă și vine la mine. Se pune în fața mea și se uită la mâinile mele. Îmi dă flanelul de pe încheieturile mâinilor și vede "nemaipomenitele" semne. Eu îmi întorc privirea. Nu am chef sa văd nimic!

   - Alexandra! Privește! Strălucești! Nu, adică da, mâna stangă! Semnul apei!, zice entuziasmat, iar eu îmi întorc privirea.

   - Ce dr#cu' e chestia asta?!!, mă strâmb.

   - Cea mai tare chestie posibilă!, zâmbește Codrin.

   - Ok! Ok! Mai încerc?, întreb începând sa capăt ceva încredere.

   - Aduc apă!, spune și sare spre bucătărie.

   Nu poate...! E prea frumos ca sa fie adevărat!
*Dar uite ca e adevărat! Îți dai seama ce putem face de acum? Când cineva te enervează, BOOM! CREIER ÎNGHEȚAT!*
Pai... mă cam enervezi tu acum, deeeci, este o idee super proastă!
*O idee super proastă...!*
Nu te mai pițigăia atâta!

   - Uite! Două pahare pline cu apa!

   - Ok! Ești gata?

   - Mereu!, spune și vine lângă mine, iar eu îi dau în pumn în umăr, din joacă.
   - Au! Asta pentru ce o fost?, întreabă.

   - Ai spus ca ești gata! Ce dr#cu' ?! Nu mai ții minte ce spui?, râd puțin de el.
   - Hai că încerc!, zic încă râzând.

   Întind mâna stangă sper unul dintre pahare, ele fiind la o distanță mai mare de mine, fac semnul lui Peter Parker când vrea să-şi lanseze pânza de păianjen şi.... nimic! Absolut nimic! NIMIC BĂ! NIMIC! NADA!

   - Bă! Ce dr#cu' bă!?, întreb încruntată.

   - Poate nu ăla e semnul! Nu ești SpiderMan ca sa faci semnul ăla!, își dă cu părerea.

   - În primul rând nu am cum sa fiu SpiderMan pentru ca sun fată! Cel puțin așa cred! Și în al doilea rând am uitat ce să spun!, dau cu palma în picior.
   - Mdea... Hai să încerc altceva!, mă întorc la subiect.

   Mă concentrez pe unul dintre pahare. Strâng pumnul încet la început. Venele parcă încearcă sa-mi părăsească mâna. În fața mea se desfăşurează o parte din ceva... ceva care ne va salva...! S-a adeverit! Pot îngheța chestii, prin chestii mă refer la apă de la robinet, din câte știu până acum!
   Mă întorc zâmbind la Codrin:

   - A mers!

   - Da! Ai reușit! Îți dai seama cum ne putem juca cu chestia asta?! Parcă suntem într-un gameplay!, spune el entuziasmat.

   - Și acum?! Ce facem?, întreb, doar așa... din curiozitate.

   - Pai, mă duc sa dezgheț paharu' pana nu se sparge! Mă bate Sonia!, spune și îmi dă o expresie facială specifică lui.

   Râd. Cât de amuzant poate sa fie!? Dacă o ține tot așa, ajungem dr#cu' la balamuc! Toți!

   - Codri-, nu reușesc sa termin.

   - Da?, spune băgând capul pe ușă cu un prosop în mână pe care îl folosea sa-si șteargă mâinile ude.
   - Ale!?

   - Iar...!, încerc sa spun printre durerile de cap.

   - Uite!, și pune mâinile încă ude pe fruntea mea.
   - Gata? Ești bine?, continuă, întrebând după ce îmi revin puțin.

   - Da... nu-i nimic grav!, spun revenindu-mi complet. 

   - Ce se întâmplă?, spune ridicându-mă.

   - Nu... nu știu sigur! Încep sa văd negru, parcă ceață, și mă ia durerea de cap., spun.

T.O.T Singuri(5 Seconds To Hell) [ F.F. Codrin Bradea ] Where stories live. Discover now