T.O.T Singuri(5 Seconds To Hell) [ F.F. Codrin Bradea ]

Capitolul III

  Toți angajații pleacă si luminile se sting. Acum totul este în bezna. Se deschide ușa studioului. În boxe se aude:

- Mâini tăiate,
  Picioare tăiate.
  Proba de microfon
  BAZOOKA Records.
  Mâini tăiate.

   Luminile se deschid. Codrin stătea așezat pe scena, între noi doua. Avea căciula lui de făcut rap. Era îmbrăcat ca de obicei: tricou șifonat, blugi negri și un flanel cu glugă.
   Stătea pur și simplu în fata noastră și ne privea cu un zâmbet mic, înconjurat de "cateva" fire de par faciale. Acesta dădea din picioare ca un copil mic. După 5 secunde, alt sunet se aude în boxe:

- Nu mai sta ca retardatu' și ridica-te! Buna seara, doamnelor! Sunetul este destul de tare?

- Ăăămm... da... cel puțin, pentru noi este perfect!, spune Sia nestiind ce se întâmplă.

- Atunci, dacă aceste domnișoare spun ca este perfect, înseamnă ca-i perfect!

- Da' poți ieși din din camera aia odată?! Dacă tot ti-oi făcut vocea aia răgușita auzită, măcar sa tie vadă și ele., spune Codrin la caterincă, ca de obicei.

- No stai ca amu' vin! Și... Este o seara frumoasa, huh?

- Dacă va pica die pă scenă, să știți că e ceva normal. Așa mai face el., ne zice Codrin făcând cu ochiul.

- No, da' nici chiar așa... nu-s nici bețiv., spune Echo "afectat".

- Nu pă 'recu'. Ai uitat săptămână trecuta când te-oi făcut muci. Oi uitat ca te-oi dat la un copac! UN COPAC! Asta e grav, ba p#lă!

- La un copac?! Nici chiar așa, ba Echo! Atat de rău ai ajuns?! 'Ai die albumu' tau, bă!, spune Sia, iar eu scot un mic chicotit. 

- Da, bă... așa de rău! Amu' ne scuzați, dar ne ducem sa punem totu' la punct. Voi doua aveți locuri VIP., ne zice Codrin și merge în micul studio, urmat de Echo.

- Sia, nu merem la masă? Mi-e sete!, zic eu văicărindu-mă.

- Dacă zici, hai!, îmi confirmă ea.

***
După ce iau câteva guri din sucul de portocale, îmi întorc privirea spre scena, apoi la Sia. În tot acest timp, acidul îmi ardea stomacul. Și cică e "100% natural". Mai iau o gura sa știu sigur ca mai am puțin de trăit și o întreb pe Anastasia:

- Ce tocmai s-o întâmplat?!

- Pai... am aflat une' cântă băjeții. Și avem și locuri VIP., spune ea și își da cu mâna prin parul negru, "presărat" cu șuvițe verzi-albastrui.

- Și... CUM DUMNEZIO AM REUȘIT SA AVEM LOCURI VIP?!! CUM? CE AM FĂCUT ? Pe lângă faptul ca am fugit din Casă., spun eu pe un ton apăsat, dar cât se putea de încet.

- Bă!! Mai contează? Important e ca suntem la concert. Și suntem libere! In  plus, cine nu ar vrea sa ne dea locuri VIP ?!, spune ea cu un aer de vedeta, la caterincă.

- Da... aici sa știi ca ai dreptate..., o aprob, cu același aer, apoi începem sa radem.

- Băieți, vedeți ca dam drumul la uși! Pregatiți-vă! Domnișoarele, urmati-l pe colegul meu., spune alt angajat, la fel de politicos ca primul.

- Domnul Kay este la dispoziția dumneavoastră 24 din 24., spune primul angajat, exact ca în filme.

- Oh, dar ce domn sunteți!, spun eu intrând în jocul lui.

- Domn?! Te rog, am 16 ani! Ah... stai... eu am zis primul ca sunt "domn". Da... sunt un uituc. ,mă asigura el, iar eu chicotesc.
- Dar nu sunt fraier încât sa uit  numărul de telefon al unei domnișoare ca tine!, continua el bătând apropo.