O zi poate schimba totul

Capitolul 7

- Da, m-am bâlbâi eu, uram faptul că trebuia să-i mint pe toți cei din jurul meu, mai ales pe Nicky, care era cel mai bun prieten, frate şi punctul meu de sprijin.

- Nu a mers prea bine ultima dată cu Tony, ai plâns din cauza lui.

- Ştiu, dar acum e diferit, atunci eram doar nişte adolescenți.

- Sof, îl cunosc pe Tony, mi-e greu să cred că va alege doar o femeie şi aceea eşti tu, după ce te-a lăsat baltă la petrecere.

Ce bine că ştia doar atât din ceea ce îmi făcuse Anthony, că altfel s-ar opune categoric.

- Ştiu. Dar aceea a fost altă poveste, crede-mă, încercam eu să fiu convingătoare, ne iubim, se comporta foarte frumos cu mine.

- Mă bucur! Mi-a fost foarte dor de tine!

- Şi mie, Nicky. Cum merg şedințele foto?

- Bine, dar am demisionat, m-am gândit să mă întorc acasă şi să încep să lucrez aici.

- Uau, nu m-aş fi gândit! Mai ales că ai vrut să te muți acolo!

- Aşa e, dar vreau să fiu acasă.

- Te cunosc! Ceva te aduce aici!

El îmi zâmbi. Era ciudat, Nicholas luptase foarte mult să ajungă în Anglia, pentru a munci la cele mai prestigioase studiouri.

- Gărgărițo! La culcare!

- Bine, bine, am râs eu. Era clar că-mi ascundea ceva. L-am sărutat pe obraz şi m-am îndreptat spre camera mea.

Dimineață m-am trezit buimacă, din cauza bătăilor puternice, care se auzeau în uşa de la camera mea, am privit-o adormită. Nu ştiam exact dacă de unde vine sunetul. Am sărit din pat şi am deschis repede uşa, uitasem că o încuiasem. Darla păşi în cameră pe lângă mine, într-o mare grabă, ținea în mână două pungi colorate din carton, bolborosind şi gesticulând. Eu am rămas în loc privind-o, nu ştiam ce se întămplă.

- E aproape amiază şi tu dormi, sunt atât de furioasă, încât  nu am mai putut să aştept! Înțelegi? se întoarse cu fața spre mine şi mă privi nervoasă. Darla, era tipul de femeie vorbăreață, băgăcioasă şi foarte îndrăzneață. Era înaltă, subțirică, cu părul blond şi vărfurile roz, era bronzată, ochii albaştri şi avea un trup de invidiat. Acum purta o rochie conică albă, până peste genunchi, o pereche de cizme cappucino şi o geacă de piele în acelaşi ton.

- Bună şi ție! am zis eu. O îmbrățişare era de folos!

- Închide uşa! îmi dădu o comandă. Trânti pungile pe pat. Eu am închis uşa şi m-am postat în fața ei. Eram foarte somnoroasă. Stai jos! îmi zise ea repezită, iar eu am ascultat-o. Urma ceva dramatic.

- Ce e? am întrebat eu speriată şi nedumerită.

- Tu o să-mi spui! îşi puse mâinile în piept şi stătea în fața mea, ca un polițist. Sofi, nu sunt eu cea mai bună prietenă a ta?

- Ba da, dar nu înțeleg... Îmi era somn, nu ştiam de ce are aşa o poftă de ceartă, eu eram nevinovată, nu făcusem nimic.

- Atunci, cum se întâmplă că eu aflu ultima că tu şi Anthony Edwards sunteți împreună? îmi aruncă un ziar în brațe, iar pe prima pagină eram eu şi Antony ieşind din restaurant. Atunci m-am trezit! Nu visasem că eu şi Anthony trebuie să ne căsătorim, era realitatea. Iar acum trebuia să stau în fața Darlei să-i spun ce? Ea era singura, care ştia ce mi-a făcut nemernicul de Anthony Edwards. Ce era eă fac acum?

- Eu...m-am bâlbâit.

- Tu! Ai omis să-mi spui că eşti împreună cu ACEL Anthony, pe care amândouă îl cunoaştem? mă întrebă pe un ton ironic. Cel care ți-a distrus adolescența! Cel care e un mare afemeiat! Cum naiba, Sofia, ai căzut în plasa lui încă o dată? E imposibil! Eşti o fraieră, dacă asta e adevărat!