Iubire transparentă [ON HOLD]

Capitolul 21 - "Cu drag, bunica!"

Hello..!!..In primul rand vreau sa imi cer mii de scuze pentru ca nu am mai postat in ultima vreme, insa scoala mi-a ocupat tot timpul, iar in ultima saptamana de vacanta am avut o criza totala de inspiratie, de care nu am scapat complet..Adica..Nu stiu cum sa o mai lungesc pana la punctul culminant..Adica da, va fi punctul culminant..Si apoi deznodamantul..:x:x..Da, trebuie sa aiba si un final..:D:D..Si daca tot palavragesc pe aici [desi sunt sigura ca putini citesc ce scriu eu aici]..Vreau sa va anunt ca voi posta numai in week'end pentru ca acum sunt in perioada olimpiadelor care ma termina la propriu..Si sper ca voi reusi sa postez in fiecare week'end..Si stiu ca am spus ca cele 2 povesti ["Iubire Transparenta" si "Aparente Inselatoare"] se vor intersecta intr'un capitol, insa am abandonat ideea..Imi pare rau..:|:|..Si, daca nu sunt prea nesimtita, v'as ruga sa va uitati peste mesajul de la profilul meu si sa va dati cu parerea..Gata ca v'am plictisit destul..:D:D..Enjoy..!!..

Capitolul 21 - "Cu drag, bunica!"

M-am trezit buimaca, nestiind unde ma aflam. Capul ma durea ingrozitor, de parca cineva m-ar fi lovit cu un ciocan. Insa, nici nu imi pasa. Eram atat de fericita, incat imi venea sa ies in plina strada si sa dansez, cu toate ca eram un anti-talent.

Mi-am rotit privirea prin camera si…Stai putin. Cum adica prin camera? Tin minte ca eram cu Mike la locul lui. Doar daca…

-          Totul a fost un vis. mi-am spus.

Nu stiu ce am facut in clipa urmatoare, cert este ca m-am enervat atat de tare incat am inceput sa arunc cu tot ce prindeam. Perne, carti, caiete, toate zburau prin aer, in cele din urma cazand imprastiate pe podea.

-          La dracu’! am urlat, ecoul intrcandu-se la mine mult mai furios.

In acel moment, am simtit 2 brate puternice inconjurandu-mi talia din spate si am inceput sa ma zbat. Mi-am intors capul, dar inainte de a-i putea vedea fata persoanei care ma tinea am fost trantita pe burta.

-          Da-mi drumul! am urlat din toti rarunchii.

-          Nu pana nu te calmezi! imi raspunse o voce masculine pe care am ercunoscut-o imediat.

-          Mike? Unde mama naibii ai fost? Si ce s-a intamplat aseara? Cum am ajuns acasa?

Mike se dadu jos de pe mine apoi ridica mainile in aer in semn de “Mai usor cu intrebarile! Ma doare capul!”. Se vedea ca ii venea sa rada, insa incerca sa se stapaneasca, iar acest lucru ma enerva la culme. Ce putea fi atat de amuzant in acest moment? Am inceput sa ma incrunt si simteam ca fata imi devenea din ce in ce mai rosie, iar Mike nu s-a mai putut abtine. S-a lasat pe spate pe covor si a inceput sa rada ca un nebun. Pe bune, baiatul asta isi batea joc de mine?

-          De ce razi, idiotule? am tipat la el.

-          Daca…Ha, ha…te-ai vedea…Ha, ha…in momentul asta…Ha, ha…Si tu ai rade…Ha, ha…

-          Pe bune? Ce e atat de amuzant?

-          Fata ta. E pur si simplu…Pretioasa.

-          Ha, ha, foarte amuzan. i-am raspuns eu, ironica.

Mi-am rotit din nou privirea prin camera si am constat ca micutul ceas de pe noptiera indica ora 7:12. Asta insemna ca trebuie sa plec cat mai repede la scoala, pentru a nu intarzia. Lipsisem deja prea mult timp si incepuse sa mi se faca dor de Kari. Incepusem sa ne intelegem destul de bine in ultima perioada si chiar imi doaream sa fim prietene.

M-am ridicat de pe podea si am intrat ca o furtuna in baie. L-am auzit pe Mike strigandu-ma si atunci imi veni o idee. “Ia sa ma prefac eu putin suparata pe el”. Nu stiu de ce, dar adoram cand beietii isi cereau scuze de la mine si puteam pune pariu ca si Mike avea sa faca la fel. Intuitie feminina, ce pot spune.