Brutal

36. "Ce îmi faci tu mie?"

*

— Nu pot să cred! Nu pot să cred!ţopăi veselă în timp ce îl privesc pe bărbatul din faţa mea pe care am început să îl ador.

Nu pot să îmi ascund încântarea şi fericirea că am reuşit să gătesc ceva comestibil pentru prima dată. Damien a petrecut întreaga zi lângă mine, cu sfaturile necesare şi astfel, cu ajutorul lui, am reuşit să prepar câteva tăvi de fursecuri, în diferite forme tematice de Crăciun.

— Normal, Maya. Ştiam că poţi, mă ia în braţe, mândru de munca mea.

— Nu aş fi fost în stare să fac asta fără tine, Damien, recunosc, fiindu-i recunoscătoare pentru toată răbdarea pe care a avut-o cu mine. Am fost cu adevărat dificilă de învăţat reţeta de fursecuri: în prima compoziţie am adăugat din greşeală sare în loc de zahăr şi a trebuit să o iau de la capăt, iar primele două tăvi au fost uitate în cuptor şi au ieşit cele mai arse fursecuri din istoria fursecurilor. Aici a fost şi vina lui Damien pentru că săruturile lui sunt o distragere a atenţiei de care sunt dependentă.

— Ai făcut o treabă excelentă, sunt delicioase, Damien mai ia un biscuit în formă de steluţă şi îl mănâncă cu poftă.

— Damien, ajunge, îl dojenesc atunci când mâna lui se întinde după un alt fursec. Trebuie să ne ajungă pentru centru.

Am hotărât să le pregătesc o masă specială de Crăciun celor de la centrul pentru oamenii fără adăpost, cel în care obişnuia să meargă şi Joshua, şi pe lângă toată mâncarea pe care am comandat-o, mi-am dorit foarte mult să le duc ceva făcut de mâna mea. Damien a fost mai mult decât dispus să mă ajute.

— Vrei să merg cu tine?

— Of, ce întrebare e asta, Damien? Sigur că vreau! Tu m-ai ajutat enorm de mult să fac totul şi, în plus, vreau să îi cunoşti şi tu pe cei de acolo. Unii dintre ei sunt nişte oameni atât de buni... O să vezi.

— Poate că sunt buni, dar tu, Maya, şi tot ce faci pentru ei... Pentru mine asta înseamnă un om bun. Ai sufletul atât de pur şi frumos, încât uneori chiar mă întreb ce ai văzut la mine, Maya.

— Dam...

— Nu, mă întrerupe cu un deget pe care îl plasează pe buzele mele întredeschise. Chiar simt că nu te merit. Uite câte faci pentru nişte persoane de care nu eşti atât de apropiată cum ai fost cu Joshua, nişte persoane care nu ţi-au cerut asta şi de la care nu o să obţii nimic, în afară de câteva mulţumiri. Şi totuşi, eşti aici, pierzându-ţi o întreagă zi, chinuindu-te să îţi iasă cele mai bune prăjituri. Spune-mi tu mie, Maya, cum aş putea eu, un nemernic care nu a făcut niciodată nimic bun pentru cineva, să pot să îndrăznesc să te vreau în viaţa mea?

— Greşeşti, vorbesc în cele din urmă, atunci când îmi recapăt vocea pe care mi-au tăiat-o vorbele încărcate de trăiri ale lui Damien. Cum poţi să afirmi cu atâta nonşalanţă că nu ai făcut niciodată nimic bun? Chiar acum m-ai ajutat să pregătesc toate tăvile astea. Ţi-ai pierdut şi tu toată ziua, explicându-i cu atenţie fiecare pas şi având grijă să nu o dau în bară. Asta înseamnă bunătate pentru mine. Şi ai uitat cumva de Ares? îi arăt mogâldeaţacenuşie care doarme în faţa şemineului, în noul lui coşuleţ pe care Damien l-a cumpărat acum ceva zile. Câinele ăsta creşte repede.

— A fost bunătate atunci şi e şi acum pentru că în continuare îl îngrijeşti şi i-ai oferit un cămin şi poate ce îi lipsea cel mai mult: un stăpân care să îl iubească. Eu văd bunătate de fiecare dată când mă priveşti cu ochii tăi calzi, de parcă aş fi singura persoană care contează pentru tine şi văd bunătatea atunci când ai grijă să mănânc şi când mă înveleşti noaptea ca să nu îmi fie frig.