De dragul tău... (I) (finalizată)

5. Florile

-Am luat flori.. și-acum mă duc acasă..

Dau să plec, dar bărbatul mă trage din nou lângă el și-ajung lipită de pieptul său tare și gol. N-avea cămașă? Oh, Doamne, n-are decât pantalonii pe el...N-așteaptă să mă zbat. Îmi prinde cu o mână ceafa și mă sărută cu lăcomie, iar eu mă scurg ca untul topit peste pâinea caldă. Parcă nu mai am picioare și mă țin de mijlocul lui. Îi simt pielea caldă și udă și gem...nu știu de ce. Mintea mea îngheață. Ce-mi face? Ce să fac? Vreau să stau, dar știu că-s în primejdie dacă rămân. Mâine-i duminică...tata... învoiala...nea Grigore...

-Rușine...,zic încet, ca pentru mine. Rușine! țip să prind curaj să mă desprind din îmbrățișare. Nu știu dacă am eu forță sau el își slăbește strânsoarea, dar reușesc să mă mai dau doi pași înapoi.

-Să nu-mi spui că nu ți-a plăcut și ție! N-ai cum să negi, știu că-ți plac. Mi te-ai deschis ca floarea în lumină. Ai să fii a mea curând și-atunci n-ai să mai fugi.

Mă amenință? În ochii lui întunecați văd patimă. N-am cum să fiu a lui. Mă mărit curând, peste două luni sau...

-Mă mărit! N-am să fiu a ta! Pune-ți pofta-n cui! Mă urmărești? Te spun lui Ion și tatii și-o să vezi tu!..

-Cine-i Ion? se încruntă la mine și obrazul văd cum îi zvâcnește.

-Frate-meu. Este mare cât un munte și aprig la mânie. Și dacă-mi mai ții calea să știi că ești în pericol..

-Și dacă-I spun că soră-sa m-a vrăjit cu buzele ei dulci, cu gemetele ei pofticioase, cu îmbrățisările ei calde, cu ...

-Cum poți să minți? Eu n-am făcut asta!

-Ba ai făcut, Mara! Ești așa de frumoasă că nu mai am somn și mă gândesc mereu cum să fac să te văd și să te sărut. M-ai vrăjit! Altfel nu pot să înțeleg...

-Eu am venit pentru flori. Mâine vin acasă oamenii să mă pețească și-am vrut s-adun, să fie frumos...

-Cu cine te măriți?Îl știi? mă întrebă bărbatul cu un zâmbet ciudat în colțul gurii. Glumea? E străin, poate nu-l cunoaște pe nea Grigore.

-Cu Victor, al lui nea Grigore.

-E frumos? L-ai văzut?

-Nu-l știu. Dar tata zice că-I om harnic și bun gospodar.

-Și dacă-i urât? Dacă-i cocoșat? Dacă nu-ți place?

-Tata zice că un bărbat trebuie să fie puternic, harnic și să cunoască rostul pământului.

-Adică te măriți fără dragoste...

-Fără ... ce?

-Fără asta.

Mă prinde de braț și mă îmbrățișează iar. Îi simt o mână cum se mișcă pe spatele meu, iar cealaltă îmi trage capul să mă poată apropia de gura lui. E atât de aproape.. răsuflarea lui îmi mângâie fața și închid ochii auzind cum inima se zbate în piept. E inima mea? E inima lui? Nu vreau decât să mă sărute. Și mă sărută frământându-mi buzele cu foame. Sunt o păcătoasă! Mai rămân puțin cu el...mi-e așa de bine la el în brațe! Ce mă fac fără el? Mă strange mai tare și mâna lui coboară de pe talie mai ...Doamne, ce rușine! M-a prins de fund? E voie? Nu cred...Dar îl aud cum geme și-mi dau seama că-i place. Îl las, îl mai las puțin ...îmi place și mie, mai stau puțin... Mă apasă de el și se mișcă încet, se unduiește. Prin mine trec fiori și-ncep să tremur...Nu mi-e frig. Chiar iau foc. Aud cum răsuflarea mea devine mai grea și zgomotoasă.

-Ești așa de dulce, Mara! îmi spune cu gura peste gura mea. Cum te simt! Te vreau, Mara! Tu mă vrei?

-Eu nu pot...vreau să ... dar nu pot...

Ce-i cu mine? Mă pun împotrivă la hotărârea tatei? Am luat-o razna? Stau cu nerușinare în brațele unui bărbat, când mâine vin Pascarii să mă ceară? Mâine îl voi cunoaște pe bărbatul promis și eu stau aici lângă acest străin ...frumos?

Mă zbat din brațele lui și o iau la fugă. Mai am în mână buchetul cu salvie că restul au căzut... când? Nu mai știu...Nici nu-mi vine să cred că mai pot alerga. Credeam c-am să rămân stană lângă el. Să rămân cu el... Grăbesc fuga și ajung lângă gardul casei. Îmi trag sufletul puțin, îmi așez cămașa, acum uscată, și fusta mi-o întind cu mâna liberă. Intru în curte și mă vede mama.

-Ce-ai, fată? Atâtea flori ai cules?

-Le-am pierdut pe celelalte...

-Multă minte-ți mai trebuie! Mară, nu-i vreme să mai zburzi. Gata cu fuga de muncă! De mâine ...

Mă uit la salvia din mână și ochii mi se umezesc deodată. Înghit cu greu să opresc lacrimile. L-am pierdut pe cel mai frumos...Le-am pierdut pe cele mai frumoase.... flori.