Brutal

20. Festiv

Cei doi viitori miri au sosit acum două ore din prelungita lor vacanţă, iar Kim o să vină la mine să ne pregătim împreună, în timp ce băieţii se vor aduna în apartamentul lui Eric şi al lui Kim.

— Da... face o pauză. Am vrut să te văd înainte, adică să văd ce părere ai despre tunsoare, adaugă stânjenit. O să plec acum, se întoarce, pregătit să deschidă uşa.

— Ne vedem peste câteva ore.

*

— Mi-a fost aşa dor de tine, Kim! o îmbrăţişez strâns.

— Şi mie, Maya, şi mie!

Ne îndreptăm amândouă către sufragerie şi o ascult pe Kim povestindu-mi cum a petrecut o lună în Spania cu viitorul ei soţ. Încă nu i-am spus despre accidentul cu rochia ei, dar sunt foarte agitată şi mă tem să nu îi stric una dintre cele mai importante zile din viaţa ei.

— Oh, Doamne, Maya, nu îmi vine să cred că azi mă mărit! exclamă uimită şi panicată în acelaşi timp.

Simt că momentul să îi arăt noua rochie de mireasă a venit, aşa că îmi fac curaj şi mă ridic în picioare.

— Kim, încep timid, evitându-i privirea şi concentrându-mă asupra podelei.

— Nu, nu! Cunosc privirea asta, Maya! Ceva s-a întâmplat, nu-i aşa? Spune-mi, ce !

Reacţia ei nu face nimic ca să îmi calmeze nervii.

— Ştii, rochia ta...

— Oh, nu! mă întrerupe, bănuind ce e mai rău.

— Îmi pare atât de rău, Kim! lacrimile mele sunt pe punctul a-şi face apariţia. Am încercat să fac totul perfect, dar am dat-o în bară! mă uit acum în ochii ei. Ştiu că ţi-ai pus toată încrederea în mine şi că...

— Maya, spune odată ce s-a întâmplat! mă roagă îngrijorată.

— E distrusă! Îmi pare aşa rău, crede-mă! Ţi-am luat alta deja, dar ştiu că o să mă urăşti pentru că...

— Doamne, Maya, opreşte-te! Kim mă apucă de umeri hotărâtă. Nu o să te urăsc!

— Dar, ţi-am stricat rochia şi...

— Maya, ascultă-mă, eşti cea mai bună prietenă a mea! Nu o să te urăsc niciodată pentru ceva atât de banal ca o rochie, fie ea de mireasă sau nu! De fapt, nu cred că pot să te urăsc vreodată. Mi-ai fost alături mereu şi ai făcut pentru mine ce nu ar fi făcut nimeni altcineva: ai organizat o nuntă în doar o lună şi a trebuit să îl suporţi, pe deasupra, şi pe Damien.

— Damien nu e chiar aşa de rău, simt nevoia să o contrazic.

Kim ridică sprâncenele mirată.

— Chiar aşa?

— Da...

— Oh, Maya, roşeşti! Nu pot să cred! Îţi place de el, nu-i aşa? mă întreabă amuzată.

— Da, ca prieten, adaug repede. Suntem doar prieteni.

— Sigur că da, sarcasmul evident în vocea lui Kim. În fine, văd că nu vrei să recunoşti, dar asta nu înseamnă că ai scăpat aşa uşor de interogatoriul meu.

Îmi dau ochii peste cap şi încerc să schimb subiectul.

— Haide, Kim , nu aveai o nuntă pentru care trebuie să fii gata?

— Chiar aşa, ai spus că ai cumpărat o altă rochie, nu?

— Da, am încercat să găsesc una asemănătoare, dar...