Testul Cărţii: Miraculous Lb

Neîncredere capitolul 1

În rândurile ce urmează am să încerc să scriu primul meu capitol din cartea aceasta. Sincer este ca o provocare pentru mine sa o fac publică, dar sper sa rezulte ceva de calitate de aici (iar dacă nu, asta este, am încercat).
Sper sa vă placă, eu îmi exprim ceva gânduri si sentimente (tot ce îmi amintesc de la orele de română), iar voi citiţi ce am scris, stiţi cum stă treaba cititul, nu?

Cap 1

Normal pov.

-Nu știu ce sa fac!!!

-Dar i-ai testat deja. Ei sunt aleșii, singurii care au dat dovadă de bunatate in toată alergatura asta cotidiană,în care fiecare își urmează propriile interese.

-Nici măcar acum nu sunt sigur,poate au fost simple impulsuri de moment. Nu-mi permit sa mai gresesc încă o dată,nu pot.

-Si ce ai vrea sa faci sa le pui in faţă un creion si o foaie si sa le dai un test? Vor învăţa ce înseamnă responsabilitatea, sunt tineri ,au destulă vreme. În plus le-ai dat deja bijuteriile , cum sa le mai iei înapoi? Nu mai poţi face nimic.

-Ba pot face,Wayzz,o pot face si am să o fac,nu am să mai las niciun kwami sa fie folosit in scopuri malefice. Regret prea mult greșeala deja facută, încă simt cum mă apasă pe conștinţă. Două in plus ar fi de nesuportat.

-Master,doar nu o să...

-Ba da, dacă e nevoie,nu mai merg la risc,niciodată.

-Dar sunt doar niste copii.

-Detalii,răul poate sălașlui in oricine.

Master se îndepartează de micul kwami lăsandu-și privirea in jos. Se îndreaptă spre cutia patefon în care se afla iniţial setul complet al miraculoșilor și o deschide introducând un cod. Cutia mai era acum doar carapacea a ceva ce fusese sclipitor in trecut,dar nu asta îl interesa pe el, locurile goale nu primeau atenţie din partea sa. Apasând un buton lateral bine integrat in modelul carcasei ,aceasta detașeaza partea superioară astfel încat sa dezvăluie compartimentul secret de dedesupt. Placajul ridicat nu dezvaluia nimic altceva decât o carte roasă cu coperta roșie. Master Fu ridică obiectul roșiatic și șopteste un "îmi pare rău",apoi se întoarce dinnou spre Wayzz exact așa cum a plecat,cu privirea plecată.

Wayzz privea neliniștit spre cartea sângerie.

-Oprește-te, îi vei omorâ! Știi bine asta!

-Este singura cale.

Marinette pov.

Faptul că eu sunt Ladybug nu poate fi acceptat de catre gandirea mea, e mult prea greu si brusc. Cu ce sunt mai speciala decât celelalte persoane ce mă înconjoara, sunt o simpla fata de liceu. Nu am absolut nimic special, nimic, dar totuși universul ma alege pentru a deveni eroina.

Ce voi face dacă nu voi putea stăpâni situaţia , dacă o dau in bară iar, daca mii de suflete vor avea de suferit din cauza mea. Poate am remediat problema lui Ivan, dar aproape am pus tot Parisul sub puterea unui psihopat. Totuși, singurul lucru care m-a ajutat să înving a fost norocul începătorului, dar data viitoare sunt sigură ca mă va părăsi. Măcar nu sunt singură, îl am pe Chat ca partener, un partener cam enervant, dar simnt ca mă pot baza pe el. Oricum am o responsabilitate uriașă pe umeri. Simt cum îmi pulsează capul de la prea multă presiune.