Cap 1:Testament

1K 184 81
                                    

Prima ploaie de toamna din Brisbane. Greu de crezut... Era 10 octombrie,o zi neagra pentru un copil lovit poate prea devreme de maturitate.
Cassie statea langa fereastra si admira primele picaturi de ploaie. Ce mult ii placea ploaia... Dar nu si azi,nu acum. Poate alta data;daca se trezea din cosmarul pe care il avea de cand mama ei a fost gasita fara suflare in sufrageria apartamentului in care cele doua locuiau. Era intinsa pe jos...dar...nu avea nicio urma de lovitura sau vreun glont in cap ori inima cum erau politistii obisnuiti din filme. Nu s-a gasit nicio dovada ca ar fi fost ucisa... S-a ajuns la hotararea ca a avut un atac cerebral. "Imposibil" gandi Cassie.
-Domnisoara Holt,putem incepe daca doriti...zise notarul balbait,scotand un plic din servieta.
-Desigur. Oricum sunt constienta ca nu va dura mult,zise tanara cu un zambet sters. Ochii ei de cristal si-au pierdut din stralucire... Era greu pentru o tanara de 17 ani sa-si piarda singura familie pe care o avea. Pentru ca da,mama Cassandrei era singurul umar pe care tanara se sprijinea...
-Cas...Domnisoara Holt! Sunteti atenta sau ce?
-Ohhh! Imi cer scuze... Imi este putin greu sa ma concentrez. Stiti,eu mi-am pierdut mama,alte rude nu mai am,dar sigur,cum poate sa va intereseze acest detaliu lipsit de importanta. Temperamentul "diferit" al brunetei incepe sa iasa la suprafata. Sarcasmul era doar inceputul. Va rog...continuati,spuse ea incercand sa-si reprime furia.
Notarul deschise plicul intre timp si incepuse sa citeasca introducerea. Cassie nu baga de seama.
-Sa trecem peste introducere. Stiu ca-i pare rau ca m-a lasat aici,se rasti ea dintr-odata.
-Immmi,aaa,cer,aaa,scuze!!sari ca de nicaieri notarul.Asadar,mama dumneavoastra va lasa mostenire apartamentul si acest plic. Spunand aceste cuvinte notarul ii da plicul tinerei si o zbugheste pe usa fara sa o mai salute. Insa,pe Cassie nici ca o deranja acest comportament "neadecvat".
Bruneta detesta sufrageria casei...pentru ea avea un aer rece,dureros...duhnea a moarte. Se grabi spre camera ei si inchise usa dormitorului cu cheia,chiar daca nu mai era nimeni in casa... Asa s-a obisnuit,ii era greu sa scape de obiceiurile ei.

The Little BastardUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum